Doar Creștin: Contează ce nume poartă ucenicii Lui Hristos și Biserica Sa?

 Doar Creștin: Contează ce nume poartă ucenicii Lui Hristos și Biserica Sa?

Bisericile, sectele, confesiunile și denominațiunile se deosebesc nu numai prin învățături și practici contradictorii ci și prin faptul că au nume diferite.

Nume care reflectă particularități doctrinare, pretenții de superioritate sau sunt pur și simplu sunt numele unor personalități marcante din grupurile respective.

Pentru a înțelege importanța numelui bisericii Lui Hristos și a urmașilor săi din perspectiva unității creștine  trebuie să înțelegem mai întâi importanța numelui Lui Dumnezeu.

În limba română cuvântul prin care ne referim la Ființa Supremă, Atotputernică și Creatoare căreia îi datorăm existența noastră este „Dumnezeu” care provine din latina vulgară prin combinarea a două cuvinte „Domine” care înseamnă Stăpâne și „Deus” care înseamnă Zeul, formând o creație lexicală unică și specifică numai limbii noastre.  Semnificația sa „Stăpânul este Zeul” arată că nu este doar un simplu nume ci și că exprimă o relație, o apartenență, fiind de fapt o formă de verbalizare a credinței în singurul Zeu adevărat.

1. Numele Lui Dumnezeu în Vechiul Testament

Vechiul Testament a fost scris preponderent în ebraică așa că numele Lui Dumnezeu apar în original în această limbă. Unele dintre ele au fost traduse în greacă în Septuaginta, traducerea făcută de evreii elenizați  din Alexandria în secolul III înainte de Hristos.

Pe parcursul Vechiului Testament Dumnezeul unic se dezvăluie prin mai multe nume și titluri care Îi reflectă caracterul.

 Câteva exemple:

-  Elohim / Theos / Dumnezeu Cel Puternic, Creatorul    Geneza 1:1, 26...

-  El Elyon / Theos ho Hypsistos / Dumnezeu Cel Preaînalt    Geneza 14:18-19, Isaia 14:20... 

-  El Shaddai / Theos Pantokrator / Dumnezeu Atoțiitorul, Atotputernic Geneza17:1...

-  El Roi / Theos ho epideon / Dumnezeu Care Vede      Geneza 16:13

-  El Olam / Theos aionios / Dumnezeu Cel Veșnic    Geneza 21:33 ;  Isaia 40:28...

-  Adonai / Kyrios / Dumnezeu Stăpânul , Domnul    Geneza 15:2...

-  YHWH / Kyrios / Eu Sunt Cel Ce Sunt  Geneza 2:4; Exodul 3:14...Acesta este Numele propriu al lui Dumnezeu, numit și Tetragrama (cele patru litere). Provine din rădăcina verbului „a fi” și înseamnă „Cel ce există prin Sine însuși”. Evreii îl considerau atât de sfânt încât nu îl rosteau cu voce tare, înlocuindu-l la citire cu Adonai (Domnul) așa că nu știm astăzi cum se pronunță corect.

Numele multiple nu împart divinitatea în ramuri separate. Fiecare nume de mai sus dezvăluie o altă fațetă a aceluiași Dumnezeu unic: El este Elohim când creează cu putere, este YHWH când intră într-o relație personală și de iubire cu oamenii, și este Adonai când le cere ascultare ca Stăpân.

2. Numele Lui Dumnezeu în Noul Testament

Așa cum frumos se arată la Evrei 1:1-5 în Noul Testament Dumnezeu se descoperă și ne vorbește direct prin Fiul, a doua persoană a Dumnezeului unic, prin urmare numele și titlurile Domnului nu mai sunt ascunse în spatele unor tetragrame misterioase, ci se concentrează în mod suprem în Persoana și lucrarea mântuitoare a lui Isus Hristos.

Evrei 1:1-6

1 După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu,

2 la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile.

3 El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi, în locurile preaînalte,

4 ajungând cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moştenit un Nume mult mai minunat decât al lor.

5 Căci căruia dintre îngeri a zis El vreodată: „Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut”? Şi iarăşi: „Eu Îi voi fi Tată, şi El Îmi va fi Fiu”?

6 Şi, când duce iarăşi în lume pe Cel Întâi Născut, zice: „Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!”

Numele Său reflectă deplin faptul că El este Dumnezeu întrupat și arată măreția Sa, puterea Sa și autoritatea Sa. Astfel:

1. Numele Său este singurul nume în care oamenii pot să fie mântuiți, iertați de păcate, altfel spus să primească viața veșnică.

Fapte 4:12

„În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.”

Numele Său este legat inseparabil de fiecare condiție pe care Dumnezeu o pune oamenilor în primirea mântuirii pentru că Numele Său reprezintă, se identifică cu Persoana Sa:

- în Numele Lui trebuie să credem pentru a primi iertarea păcatelor

Fapte 10:43   „Toţi prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.”

1 Ioan 5:13   „V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică”

- în Numele Lui trebuie să ne pocăim pentru a primi iertarea  păcatelor

Luca 24:47  „Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor , în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim”

- Numele Lui trebuie să-L mărturisim cu gura pentru a ajunge la mântuire

Romani 10: 9-13

9 Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.

10 Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire,

11 după cum zice Scriptura: „Oricine crede în El nu va fi dat de ruşine.”

12 În adevăr, nu este nicio deosebire între iudeu şi grec, căci toţi au acelaşi Domn, care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă.

13 Fiindcă oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.

- În Numele Lui trebuie să fim botezați spre iertarea păcatelor

Fapte 2:38-39

38 „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.

39 Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.”

Fapte 22:16

„Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul şi fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului.”

2. În Numele Lui, Duhul Sfânt, a treia persoană a Dumnezeului Unic, a fost trimis de Tatăl, prima persoană a Dumnezeului Unic,  pe pământ și de atunci este disponibil tuturor celor care se nasc din nou din apă și Duh prin credință, pocăință, mărturisire și botez.

Ioan 14:26 

„Dar Mângâietorul , adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.”

3. În numele Lui apostolii și proorocii Noului Testament au făcut semne și minuni pentru a confirma mesajul Evangheliei

Marcu 16:20

„Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei şi întărea Cuvântul prin semnele care-l însoţeau.”

Fapte 3:6

Atunci, Petru i-a zis: „Argint şi aur n-am, dar ce am, îţi dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!”

Fapte 4:30

„...şi întinde-Ţi mâna, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin Numele Robului Tău celui sfânt, Isus.”

Fapte 8:5-7

5 Filip s-a coborât în cetatea Samariei şi le-a propovăduit pe Hristos.

6 Noroadele luau aminte cu un gând la cele spuse de Filip, când au auzit şi au văzut semnele pe care le făcea.

7 Căci din mulţi îndrăciţi ieşeau duhuri necurate şi scoteau mari ţipete; mulţi slăbănogi şi şchiopi erau tămăduiţi.

4. În Numele Lui se adunau primii creștini în prima zi a săptămânii, Duminica, pentru a se zidi duhovnicește, a se încuraja, a se disciplina, pentru a se închina în Duh și adevăr.

Matei 18:20

„Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.”

1 Corinteni 5:4

„În Numele Domnului Isus, voi şi duhul meu, fiind adunaţi laolaltă prin puterea Domnului nostru Isus,”

Fapte 20:7

„În ziua dintâi a săptămânii, eram adunaţi laolaltă ca să frângem pâinea.”

Promisiunea Lui Isus din Matei 18:20 este una dintre cele mai abuzate afirmații ale scripturii fiind folosită astăzi în tot felul de ocazii care nu au legătură cu intenția Sa. Nu orice adunare a unor oameni care rostesc sau invocă numele Domnului este manifestarea Bisericii în comuniune cu Hristos ci acea adunare a celor mântuiți care se face în ascultare de Hristos urmând rânduiala pe care au stabilit-o de la început apostolii, acea adunare poruncită și autorizată de El.  Doar referitor la acea adunare care are loc atunci când cei născuți din nou, din apă și Duh, dintr-o localitate se strâng în prima zi a săptămânii, Duminica, pentru a comemora jertfa Mântuitorului prin Frângerea Pâinii, comemorare însoțită de cântări de slavă, de rugăciuni, de predicarea cuvântului și de manifestarea dărniciei putem spune că Isus a promis că este prezent ca participant. Ca Dumnezeu, desigur, vede tot, aude tot, nimic din ce se petrece pe pământ nu-i este ascuns dar în această promisiune din Matei 18:20 vorbim despre prezența Sa ca participare și încuviințare.

5. În Numele Lui ne rugăm și ne adresăm Lui Dumnezeu ca Tată ceresc atât ca indivizi cât și ca Adunare, ca Biserică.

Ioan 16:23

„... Adevărat , adevărat vă spun că, orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.”

Matei 6:9

Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: ‘Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău...

Galateni 3:26-28

26 Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Isus.

27 Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu Hristos.

28. Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus.

Romani 9: 9 ; 14-16

9 Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.

14 Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.

15 Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică, ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava!”, adică „Tată!”

16 Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.

Cei care suntem în Hristos avem  o relație reală de Tată-fiu cu Dumnezeu așa că Isus însuși ne învață să ne  adresa Lui direct ca Tată. Prin infierea câștigată de El la cruce, Tatăl Lui este și Tatăl nostru depășind simpla relație de Creator / creație.

6. Tot ce vorbim și  facem trebuie să fie în Numele Său

Coloseni 3:17

„Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.”

Trebuie precizat că a spune sau a face ceva în numele Lui Isus nu înseamnă doar a folosi expresia „În Numele Domnului” ca pe o etichetă verbală ci în primul rând înseamnă a acționa în autoritatea Domnului, în comuniune cu El. Pentru a realiza asta trebuie să fim siguri că ceea ce facem a fost poruncit de El și că este făcut în modul în care El vrea să fie făcut. Folosirea unei formule care conține numele Său pentru a justifica acțiuni cu origini omenești nu este altceva decât luarea numelui Domnului în deșert, este un păcat. Din nefericire în zilele noastre limbajul de lemn religios care folosește formule frumoase și plăcute la auzire care conțin Numele Domnului dar lipsite de conținut neexprimând o stare sau o situație reală  este întâlnit la tot pasul în mediile religioase.

7. Sfânta Scriptură afirmă supremația numelui Său, Isus Hristos

Efeseni 1:20-23

20 pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti,

21 mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume care se poate numi nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor.

22 El I-a pus totul sub picioare şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile Bisericii,

23 care este trupul Lui, plinătatea Celui ce împlineşte totul în toţi.

Filipeni 2:9-11

9 De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume;

10 pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ

11 şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.

Apocalipsa 1:8

„Eu sunt Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era și Cel ce vine, Atotputernicul.”

Apocalipsa 19:16

„Și pe haina Lui și pe coapsa Lui are scris numele acesta: Împăratul împăraților și Domnul domnilor.”

Ioan 14:8-9

8 „Doamne”, i-a zis Filip, „arată-ne pe Tatăl şi ne este de ajuns!”

9 Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: ‘Arată-ne pe Tatăl’?

Astăzi Îl vedem/cunoaștem pe Dumnezeu prin Fiul Său unul născut, întrupat într-o persoană unică, minunată, perfectă cu un nume minunat: Isus Hristos

Noi ca urmași ai săi am primit un nume care derivă din numele Său : creștini, nume care arată apartenența și identificarea cu Cel care S-a sacrificat pentru noi.

Fapte 11:26

„...Un an întreg, au luat parte la adunările Bisericii şi au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întâiaşi dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia”

Adunarea creștinilor în Numele Său este numită simplu Biserica, Biserica Sa

Romani 16:16

„...Toate Bisericile lui Hristos vă trimit sănătate.”

Și totuși pentru mulți oameni religioși de astăzi numele de creștin, care derivă direct din numele Lui Hristos nu este suficient. Ei simt nevoia să mai adauge ceva la el. Alții preferă să folosească un nume sub care Dumnezeu  s-a descoperit în Vechiul Testament deși nimeni nu știe cum se pronunță corect acel nume. Ceva ce îi face deosebiți de ceilalți. Ceva ce, din păcate, dezbină și nu unește. Ceva ce provine de la om, de la ambițiile lui, de la dorința lui de mărire, nu de la Dumnezeu.

Asta așteaptă El de la noi?

Poate, dacă acceptăm că anumite învățături sunt dificil de înțeles și deci mai greu de armonizat cât de greu este să înțelegem că, dacă este un singur Domn cu un nume minunat Isus Hristos iar noi ca ucenici ai Săi Îi aparținem, ar trebui să purtăm doar acel  nume  pe care El ni l-a dat, care derivă din numele Său și care arată de fapt apartenența noastră la un singur Trup, o singură Biserică.

Creștin și nimic mai mult. Biserica  Lui nu și a altora.

Ucenicii Lui din Antiohia și toți ceilalți din primul secol aveau un singur nume pentru că în ciuda diferențelor culturale uriașe dintre ei, iudei/greci/robi/slobozi/bărbați/femei,  formau un singur Trup, ei aveau un singur Dumnezeu - Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, o singură credință, o singură nădejde și un singur botez.

Ei urmau o singură Cale, Calea Domnului și astfel aveau un singur nume, cel de creștin.

Numele nu este doar o etichetă, arată o apartenență.

Bisericile, sectele, confesiunile și denominațiunile mai vechi sau mai noi folosesc nume diferite pentru a oficializa și a normaliza separarea în contrast cu unitatea poruncită de Hristos și apostoli.

Prin acceptarea unor etichete multiple, creștinismul instituționalizat transformă o anomalie spirituală - dezbinarea într-o realitate administrativă curentă.

Numele propriu al fiecărei biserici devine mai important în spațiul public decât numele comun de „creștin” definind și diferențiind niște instituții realizate de oameni prin combinarea Căii Domnului cu căile lor proprii.

Acceptarea unor astfel de nume de către membrii diverselor biserici, secte, confesiuni și denominațiuni arată de fapt acceptarea unei stări care se opune poruncii Domnului cu privire la unitate, este expresia compromisului și a coabitării cu răul, este de fapt manifestarea necredinței și rebeliunii față de Cel pe care pretind că Îl slujesc.

Din fericire încă avem acces la Cuvântul Lui Dumnezeu care ne arată clar voia Sa și în această privință.

Cei care doresc să-L slujească doar pe El nu au nici un motiv să se numească altfel decât creștini.

Acesta este numele pe care El ni l-a dat, nimic în plus, nimic în minus.

Dacă păzim Cuvântul Său și nu tăgăduim Numele Său avem o promisiune minunată pentru veșnicie.

Apocalipsa 3:7,8; 11,12

7 Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: ‘Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ţine cheia lui David, Cel ce deschide şi nimeni nu va închide, Cel ce închide şi nimeni nu va deschide:

8 «Ştiu faptele tale: iată ţi-am pus înainte o uşă deschisă pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puţină putere şi ai păzit Cuvântul Meu şi n-ai tăgăduit Numele Meu.

11 Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa .

12 Pe cel ce va birui, îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu şi nu va mai ieşi din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim , care are să se coboare din cer, de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou.»’

Deja în Hristos, în trupul Său în Biserica Sa ne bucurăm de acum de părtășie, de dragoste, de mântuire, de arvuna Duhului, de tot felul de binecuvântări duhovnicești dar ceea ce ne așteaptă în veșnicie întrece orice imaginație.

În plus pe lângă toate binecuvântările ne așteaptă un  nume nou, Numele Său cel nou, pe care îl vor primi toți cei care vor fi  biruit, cei care vor fi rămas credincioși până la moarte, credincioși Cuvântului Său și Numelui Său cei care acum pe pământ se mulțumesc cu El și cu Numele Său. 

Ușa Împărăției deschisă de apostolul Petru în ziua Cincizecimii prin predicarea Evangheliei este încă larg deschisă dar nu știm pentru cât timp va mai rămâne așa. Cel Uns adică Hristos care a venit prima dată ca Isus adică Dumnezeu Mântuitorul va veni a doua oară ca Judecător. Ușa se va închide și nimeni nu va mai putea trece.

Nu amânați, acceptați cât mai repede oferta Lui de pace, supuneți-vă Lui prin credință, pocăință, mărturisire și botez ca să primiți, chemând Numele Lui, iertarea câștigată de El la Cruce prin Jerfa Sa unică, perfectă și irepetabilă. 

Un singur Domn, un singur nume!

Un singut Trup, o singură Biserică!