În introducere vreau să vă prezint două personaje imaginare.
Ionel a avut o copilărie foarte grea cu părinți divorțați, violenți și dependenți de alcool. A luptat din greu să scape de sărăcie și a făcut lucruri care ne-ar face pe mulți dintre noi să ne rușinăm numai gândindu-ne la ele. Dar a reușit! A ajuns în vârful unei afaceri prospere, are o familie frumoasă, locuiește într-o vilă uriașă și conduce o mașină de lux. Dar ceva lipsea, toate acestea nu puteau să-i umple golul din inimă, senzația permanentă de vinovăție și neîmplinire. Dar a aflat ce-i lipsea cu adevărat și acum, totul s-a schimbat. Ionel a devenit ucenicul lui Isus Hristos. A găsit o bucurie pe care nu o credea niciodată posibilă. Având în vedere trecutul său, este total uimit de harul lui Dumnezeu și de iertarea de care se bucură. Nu înțelege de ce nu vine toată lumea la Hristos. Zelul său nu cunoaște limite. Este gata să vorbească cu oricine despre Isus și să ajute pe oricine. L-a găsit pe Dumnezeu și este dispus să facă orice pentru a păstra ceea ce a primit prin har.
Ionuț este creștin de când se știe. S-a născut într-o familie creștină care l-a protejat de lume cât a putut de bine, a crescut în biserică participând de mic la clasele de copii, la adunările și la toate activitățile bisericii. L-a primit pe Domnul și a fost botezat încă din adolescență, dar după o perioadă de entuziasm lucrurile au început să se schimbe. Deși Ionuț se consideră un creștin născut din nou, în ultima vreme s-a cam plictisit de credința sa. A început să trăiască la limită. Nimic grav sau interzis, doar puțin răsfăț ici și colo. A început să-i privească cu superioritate pe cei din biserică și cu invidie pe cei din lume. Se întreabă câte experiențe a pierdut din cauza vieții sale de creștin. Așa că a decis că are nevoie de o pauză de la toate acestea, să se bucure deplin de viață. Va fi timp suficient să se pocăiască și să-L urmeze pe Domnul în ultima parte a vieții.
Acești doi bărbați se mișcă în direcții opuse. Ionel a început departe de Dumnezeu se îndreaptă spre Dumnezeu, iar Ionuț a început lângă Dumnezeu dar se îndepărtează de Dumnezeu.
La 2 Regi 5 sunt, de asemenea, două persoane care se mișcă în direcții opuse doar că nu sunt imaginare. Ei au trăit în realitate, sunt Naaman și Ghehazi. Naaman este un păgân lepros care a devenit slujitor al lui Dumnezeu, Ghehazi este un slujitor al lui Dumnezeu care a devenit lepros și și-a ratat chemarea.
Povestea lor, pe care o vom analiza în acest mesaj, este relevantă pentru fiecare dintre noi, deoarece cu toții ne îndreptăm într-o direcție sau alta. Fie ne îndreptăm spre Dumnezeu, fie ne îndepărtăm de Dumnezeu.
Vă rog să deschideți Biblia la 2 Regi 5.
Primele 19 de versete ale acestui capitol povestesc despre Naaman.
Versetele rămase, de la 20 la 27 vorbesc despre Ghehazi.
1.Naaman:
2 Împărați 5:1
1 Naaman, căpetenia oştirii împăratului Siriei, avea trecere înaintea stăpânului său şi mare vază, căci prin el izbăvise Domnul pe sirieni. Dar omul acesta tare şi viteaz era lepros.
Naaman conducea cea mai puternică armată a acelor vremuri. Mai târziu o să aflăm că era și însoțitorul apropiat al regelui, garda lui personală.
Un om bogat și respectat atât de împărat cât și de supuși. Un om împlinit pe toate planurile.
Avea totul de partea lui, cu excepția unui mic detaliu care amenința să-i răpească tot restul: „era lepros”.
În societatea israelită, leproșii erau necurați. Erau dați afară din sate. Nu se puteau amesteca cu ceilalți. Desigur, sirienii nu respectau Legea lui Moise, așa că Naaman era încă în societatea siriană.
Firește, a căutat un leac însă nu a găsit niciunul. Apoi Dumnezeu avea să intervină în viața lui și totul avea să se schimbe.
De remarcat în mod special este faptul că Naaman nu făcea parte din poporul lui Dumnezeu din Vechiul Testament. Nu era israelit. Era un păgân, un străin. De fapt, Siria era, la acea vreme, unul dintre dușmanii Israelului.
Dar Dumnezeu nu domnește numai peste Împărăția Sa. El este suveran peste tot pământul, folosindu-i chiar și pe cei care nu-L cunosc pentru a-Și îndeplini scopurile. Scopul Său în acest moment implica folosirea unor bande de jefuitori sirieni pentru a pedepsi Israelul din cauză că se îndepărtaseră de El și căzuseră în idolatrie. De asemenea Dumnezeu nu a uitat neamurile. Chiar dacă în acele vremuri avea un popor ales, scopului era de a ajunge la toate popoarele, de a-Și face un popor din toate limbile pământului.
Nu, Biserica nu este o paranteză, un accident în planul Lui Dumnezeu, cum greșit învață unii astăzi, care a apărut doar pentru că Israel, poporul ales, a respins Evanghelia. Biserica este o parte importantă din planul Lui Dumnezeu de a aduce la El oameni din toate neamurile, nu doar unul singur.
2 Împărați 5:2-3
2 Şi sirienii ieşiseră în cete la o luptă şi aduseseră roabă pe o fetiţă din ţara lui Israel. Ea era în slujba nevestei lui Naaman.
3 Şi ea a zis stăpânei sale: „O, dacă domnul meu ar fi la prorocul acela din Samaria, prorocul l-ar tămădui de lepra lui!”
Numele fetiței nu este dat, dar atitudinea ei este extraordinară.
Era o evreică luată prizonieră în timpul unuia dintre raidurile siriene asupra Israelului. Departe de familie, de poporul lui Dumnezeu, obligată să fie sclavă în casa unor păgâni ea alege să se comporte cum puțini ar fi făcut în situația ei. Vă reamintesc că suntem cu câteva sute de ani înainte de Hristos.
Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte spunea legea sub care trăia fetița.
Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc spune Isus Hristos.
Ea prefigurează caracterul moral creștin cu mult înainte ca creștinismul să existe!
Pentru ea lepra lui Naaman nu era „răzbunarea Domnului”, nu era „Ha, Ha, Dumnezeu nu doarme”, ci era o oportunitate de a face bine, chiar și doar cu o simplă informație: este un proroc care te poate vindeca.
Ce reconfortant că avem un astfel de exemplu. Nu putem fi toți Pavel sau Petru sau Ștefan dar fiecare acolo unde ne-a așezat Dumnezeu putem să fim ca această fetiță. În loc să cârtim împotriva Lui Dumnezeu nemulțumiți de conjunctura neplăcută de moment în care trăim putem alege să fim o binecuvântare, să fim vasul prin care Dumnezeu aduce iertare și alinare unor oameni care au nevoie disperată de Isus.
Fiul Lui Dumnezeu te poate ierta de păcate! Măcar atât, le putem spune oamenilor!
2 Împărați 5:4-6
4 Naaman s-a dus şi a spus stăpânului său: „Fata aceea din ţara lui Israel a vorbit aşa şi aşa.”
5 Şi împăratul Siriei a zis: „Du-te la Samaria şi voi trimite o scrisoare împăratului lui Israel.” A plecat luând cu el zece talanţi de argint, şase mii de sicli de aur şi zece haine de schimb.
6 A dus împăratului lui Israel scrisoarea, care glăsuia aşa: „Acum, când vei primi scrisoarea aceasta, vei şti că îţi trimit pe slujitorul meu Naaman ca să-l vindeci de lepra lui.”
Naaman gândește în întregime după obiceiurile lumii. În lume, relațiile și banii vorbesc, așa că și-a asigurat cea mai bună influență și s-a pregătit să-și cumpere leacul. A luat o scrisoare de recomandare de la cel mai puternic om al momentului și o sumă imensă, pe măsura gravității bolii sale.
O mare problemă în relația cu mulți oameni din lume este spulberarea ideii că își pot cumpăra mântuirea. Mulți cred că pot cumpăra favoarea „Bunuțului”, dacă nu cu banii lor, atunci cu faptele lor bune. Ei nu înțeleg că mântuirea este un dar. Nu poate fi câștigată pentru că este mult prea scumpă pentru oricine să o cumpere.
Isaia 55:1
„Voi, toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce n-are bani! Veniţi şi cumpăraţi bucate, veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte, fără bani şi fără plată!
Efeseni 2:8-9
8 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.
9 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.
Dar oamenii mândri nu pot să primească harul pentru că harul se primește prin credința care lucrează după adevăr, prin ascultare, prin supunere și asta implică umilință.
2 Împărați 5:7-8
7 După ce a citit scrisoarea, împăratul lui Israel şi-a rupt hainele şi a zis: „Oare sunt eu Dumnezeu, ca să omor şi să înviez, de-mi spune să vindec pe un om de lepra lui? Să ştiţi dar şi să înţelegeţi că el caută prilej de ceartă cu mine.”
8 Când a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că împăratul lui Israel şi-a sfâşiat hainele, a trimis să spună împăratului: „Pentru ce ţi-ai sfâşiat hainele? Lasă-l să vină la mine şi va şti că este un proroc în Israel.”
Ne-am aștepta ca împăratul unui popor credincios, poporului Lui Dumnezeu să aibă o gândire duhovnicească. Din păcate era doar un politician care se folosea de Dumnezeu și nu unul care Îl slujea pe Dumnezeu. Dar Elisei era cu adevărat preocupat de poporul său și urmărea cu atenție ce se întâmplă așa că află repede de teama împăratului și îl scapă de problemă. Dar, ne întrebăm, împăratul nu știa că este un proroc în Israel?
2 Împărați 5:9-10
9 Naaman a venit cu caii şi cu carul lui şi s-a oprit la poarta casei lui Elisei.
10 Elisei a trimis să-i spună printr-un sol: „Du-te şi scaldă-te de şapte ori în Iordan; şi carnea ţi se va face sănătoasă şi vei fi curat.”
Cea mai importantă lecție pe care trebuie să o învețe Naaman este cea a umilinței. Nu te poți apropia de Dumnezeu cu mândrie, asta urăște El cel mai mult.
Naaman ajunge în fața casei lui Elisei și se așteaptă la ceea ce este obișnuit să vadă, protocol, oameni ieșind afară și îngenunchind datorită poziției sale înalte. Se aștepta la un ritual spectaculos de vindecare dar Elisei nici măcar nu vine la poartă. Trimite un slujitor cu un mesaj.
Cu siguranță nu la asta se aștepta Naaman!
Când vine vorba de Dumnezeu, banii și statutul social nu contează.
Sistemul de valori al Împărăției lui Dumnezeu este cu totul diferit de cel al acestei lumi. În Împărăția lui Dumnezeu, cel dintâi va fi cel de pe urmă, și cel de pe urmă va fi cel dintâi. Din păcate ce repede uită asta chiar unii dintre robii Domnului care transformă repede diversele forme de slujire în biserică în funcții și poziții de autoritate.
2 Împărați 5:11-12
11 Naaman s-a mâniat şi a plecat zicând: „Eu credeam că va ieşi la mine, se va înfăţişa el însuşi, va chema Numele Domnului Dumnezeului lui, îşi va duce mâna pe locul rănii şi va vindeca lepra.
12 Nu sunt oare râurile Damascului, Abana şi Parpar, mai bune decât toate apele lui Israel? N-aş fi putut oare să mă spăl în ele şi să mă fac curat?” Şi s-a întors şi a plecat plin de mânie.
Naaman era ca mulți alții din ziua de azi. În loc să-L asculte cu umilință pe Dumnezeu când mesajul nu se ridică la înălțimea așteptărilor sale, se înfurie. Cum își permite să mă trateze așa!? Pe mine care am venit de la sute de kilometrii gata să plătesc o avere!
El se aștepta la un spectacol pe măsură statutului și poziției sale, dar în schimb a primit un mesaj de la un slujitor care i-a spus să se ducă să se scalde într-unul dintre râurile noroioase ale Israelului.
Aceste versete ne ilustrează o altă tendință a omului, tendința de a vrea să modifice poruncile lui Dumnezeu. „Să mă spăl? De ce să mă spăl? Pune-l pe proroc să iasă afară, să-și miște mâinile și să mă vindece! Apa nu are puteri vindecătoare. Mai ales râul Iordan! Bine, mă duc să mă spăl, dar după ce mă vindec și să fie în râul pe care îl aleg eu.”
Instrucțiunile profetului erau simple, nu-i așa? „Scaldă-te în Iordan de șapte ori și trupul ți se va vindeca.” Atunci când Dumnezeu specifică cum să faci voia Sa pentru a beneficia de harul Său nu poți să o faci după propriile reguli.
„Cine va crede și se va boteza va fi mântuit” a spus Domnul Isus!
„Pocăiți-vă și fiecare să fie botezat spre iertarea păcatelor” a spus apostolul Petru inspirat de Duhul Sfânt!
„Prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire” a spus apostolul Pavel inspirat de Duhul Sfânt!
Nu, nu, nu, trebuie doar să crezi! Pocăința, mărturisirea și botezul vin după mântuire, spun unii plini de convingere. Pocăința, mărturisirea și botezul sunt fapte moarte dacă le legăm de primirea mântuirii spun alții amenințând cu degetul.
Dar Domnul Isus și apostolii Săi spun că sunt condiții pentru a primi mântuirea....încerci timid să le amintești.
Ei nu înțelegi tu ce au spus, tu nu ești iluminat de Duhul Sfânt, așa că nu ai cum să ai cunoașterea pe care numai cei aleși o au, spun ei cu superioritate duhovnicească.
O mare problemă în relația cu mulți oameni religioși de astăzi este spulberarea ideii că credința mântuiește singură, fără supunere, fără ascultare, fără fapte.
Iacov 2:26
După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.
Le este așa frică de fapte că au inventat o evanghelie nouă numită „numai prin credință” care din păcate pentru ei și pentru cei care îi cred este diferită de cea unică propovăduită de apostolii Domnului.
Deși sunt opusul celor care cred că-și pot câștiga mântuirea prin fapte sunt la fel de greșiți.
Evanghelia unică spune că suntem mântuiți prin jertfa unică a Lui Isus Hristos și că primim mântuirea prin ascultare de adevăr, prin supunere, prin credință, pocăință, mărturisire și botez.
2 Împărați 5:13
13 Dar slujitorii lui s-au apropiat să-i vorbească şi au zis: „Părinte, dacă prorocul ţi-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult trebuie să faci ce ţi-a spus: ‘Scaldă-te şi vei fi curat.’”
Din nou un slujitor i-a vorbit lui Naaman, mai întâi fetița, apoi slujitorul lui Elisei și acum propriul lui slujitor? Există vreun mesaj aici pentru noi? Dacă vrei binecuvântările lui Dumnezeu, trebuie să te apleci!
De fiecare dată când Naaman face un pas către soluția problemei sale, este pentru că a ascultat pe cineva mult sub rangul și poziția sa.
Pentru Naaman, povestea s-a schimbat în acel moment, deoarece el, la fel ca foarte puțini oameni astăzi, era dispus să-și reconsidere poziția.
2 Împărați 5:14
14 S-a coborât atunci şi s-a cufundat de şapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu, şi carnea lui s-a făcut iarăşi cum este carnea unui copilaş şi s-a curăţit.
În cele din urmă, mândria lui Naaman a cedat. S-a smerit și s-a coborât în râul noroios Iordan și s-a scăldat de șapte ori așa cum i-a cerut Domnul prin proroc. Cum crezi că s-a simțit? Poate puțin prost? Poate puțin jenat? Nu contează cum s-a simțit ci cum a ieșit din apă: vindecat!
Naaman a fost curățit de lepra sa nu pentru că merita sau pentru că a făcut ceva să câștige vindecarea ci pentru că a ascultat de omul Lui Dumnezeu și s-a supus Lui Dumnezeu în condițiile puse de Dumnezeu.
Dacă vrei cel mai valoros dar de la Dumnezeu, trebuie să îl primești cu umilință în condițiile pe care Dumnezeu le pune nu așa cum își imaginezi tu că trebuie.
2 Împărați 5:15-19
15 Naaman s-a întors la omul lui Dumnezeu cu tot alaiul lui. Când a ajuns, s-a înfăţişat înaintea lui şi a zis: „Iată, cunosc acum că nu este Dumnezeu pe tot pământul decât în Israel. Şi acum, primeşte, rogu-te, un dar din partea robului tău.”
16 Elisei a răspuns: „Viu este Domnul, al cărui slujitor sunt, că nu voi primi.” Naaman a stăruit de el să primească, dar el n-a vrut.
17 Atunci, Naaman a zis: „Fiindcă nu vrei să primeşti tu, îngăduie să se dea robului tău pământ cât pot duce doi catâri, căci robul tău nu mai vrea să mai aducă altor dumnezei nici ardere-de-tot, nici jertfă, ci va aduce numai Domnului.
18 Iată totuşi ce rog pe Domnul să ierte robului tău: când stăpânul meu intră în casa lui Rimon să se închine acolo şi se sprijină pe mâna mea, mă închin şi eu în casa lui Rimon – să ierte Domnul pe robul tău când mă voi închina în casa lui Rimon!”
19 Elisei i-a zis: „Du-te în pace!” După ce a plecat Naaman de la Elisei şi a fost la o depărtare bunicică
De data asta nu merge la Elisei ca să cumpere ceva ci ca să-și manifesteze bucuria și recunoștința.
Recunoștința mărturisită față de Hristos este o caracteristică a celor mântuiți. Ei nu își pot ascunde bucuria mântuirii.
Naaman nu a fost vindecat doar de lepră ci a ajuns să fie închinător al lui Dumnezeu. Dumnezeu nu ne mântuie ca să rămânem la fel ci ca să ne transforme în închinători adevărați ai Săi. Și făcând asta Dumnezeu nu-l scoate din mediul lui, nu îl mută în Israel într-un mediu religios sigur ci îl lasă acolo unde era, printre păgânii idolatri.
Mai mult îi permite să intre într-un templu păgân și să îngenuncheze împreună cu regele Siriei în fața lui Rimon, un zeu păgân. Asta sună groaznic pentru religioșii legaliști de astăzi care își clădesc relația cu Dumnezeu pe izolarea de societate prin reguli autoimpuse de genul „ Nu lua, nu gusta, nu atinge”.
Coloseni 2: 20-23
20 Dacă aţi murit împreună cu Hristos faţă de învăţăturile începătoare ale lumii, de ce, ca şi cum aţi trăi încă în lume, vă supuneţi la porunci ca acestea:
21 „Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru”?
22 Toate aceste lucruri, care pier odată cu întrebuinţarea lor şi sunt întemeiate pe porunci şi învăţături omeneşti,
23 au, în adevăr, o înfăţişare de înţelepciune într-o închinare voită, o smerenie şi asprime faţă de trup, dar nu sunt de niciun preţ împotriva gâdilării firii pământeşti.
Dumnezeu știe unde suntem, chiar El ne-a pus acolo și ne va da harul să rămânem neîntinați de lume fără să ieșim din lume prin acea atitudine de superioritate a unora care se cred super sfinți.
Acum să ne îndreptăm atenția către tipul care merge în direcția opusă:
2.Ghehazi: Îndepărtarea de Dumnezeu.
Ghehazi era slujitorul lui Elisei, omul Lui Dumnezeu, care l-a rândul său a fost slujitorul lui Ilie. Ce destin minunat Îi pregătise Domnul lui Ghehazi, să continue lucrarea lui Ilie și a lui Elisei marii proroci.
Dar spre deosebire de Elisei care a stat cu ochii numai pe mantaua de păr a lui Ilie, Ghehazi a pus ochii pe alte haine, hainele scumpe, fine și frumoase aduse de bogatul comandant sirian.
El era probabil slujitorul menționat în versetul 10 pe care Elisei l-a trimis să se ocupe de Naaman. Deși numele său nu este menționat, putem fi siguri că era acolo, admirând bogăția lui Naaman cu dor și invidie. Aceasta avea să se fie pentru el o ispită copleșitoare.
2 Împărați 5: 20-27
20 Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, a zis în sine: „Iată că stăpânul meu a cruţat pe sirianul acela, Naaman, şi n-a primit din mâna lui ce adusese. Viu este Domnul că voi alerga după el şi voi căpăta ceva de la el.”
21 Şi Ghehazi a alergat după Naaman. Naaman, când l-a văzut alergând după el, s-a dat jos din car ca să-i iasă înainte şi a zis: „Este bine totul?”
22 El a răspuns: „Totul este bine. Stăpânul meu mă trimite să-ţi spun: ‘Iată că au venit la mine doi tineri din muntele lui Efraim, dintre fiii prorocilor, dă-mi pentru ei, te rog, un talant de argint şi două haine de schimb.’”
23 Naaman a zis: „Fă-mi plăcerea şi ia doi talanţi.” A stăruit de el şi a legat doi talanţi de argint în doi saci, împreună cu două haine de schimb, şi a pus pe doi din slujitorii săi să le ducă înaintea lui Ghehazi.
24 Ajungând la deal, Ghehazi le-a luat din mâinile lor şi le-a pus în casă. Apoi a dat drumul oamenilor acelora, care au plecat.
25 După aceea s-a dus şi s-a înfăţişat înaintea stăpânului său. Elisei i-a zis: „De unde vii, Ghehazi?” El a răspuns: „Robul tău nu s-a dus nicăieri.”
26 Dar Elisei i-a zis: „Oare n-a fost duhul meu cu tine când a lăsat omul acela carul şi a venit înaintea ta? Este oare acum vremea de luat argint, haine, măslini, vii, oi, boi, robi şi roabe?
27 Lepra lui Naaman se va lipi de tine şi de sămânţa ta pentru totdeauna.” Şi Ghehazi a ieşit dinaintea lui Elisei plin de lepră, alb ca zăpada.
Ghehazi gândește ceva de genul: „Ce bine mi-ar prinde niște bani! Dacă Stăpânul meu e prea mândru să-i ia, eu sigur nu sunt. În plus, cât de multe am putea face pentru cauza lui Dumnezeu dacă i-am avea.”
Ioan 12:5 „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei şi să se fi dat săracilor?” a zis Iuda după ce Maria s-a închinat Domnului Isus spălându-I picioarele cu un litru de mir scump și ștergându-L cu părul său.
Păcatul făcut atrage păcatul următor.
Minciuna atrage încă o minciună! Problema cu minciuna este că aproape întotdeauna este nevoie de o altă minciună pentru a o acoperi pe cea dinainte. Mincinosul este prins în propria capcană. Și mai important, pe Dumnezeu nu Îl putem păcăli.
Ghehazi a încercat să facă ca propria sa dorință să pară voia lui Dumnezeu. A dorit ceva atât de mult încât a invocat numele și scopurile Domnului pentru a-l obține. A folosit numele lui Dumnezeu pentru a manipula circumstanțele în beneficiul său. La fel ca Anania și Safira, la fel ca Simon magul, la fel ca mulți care văd în darul Lui Dumnezeu o oportunitate de câștig personal pentru ei.
1 Timotei 6:6-10
6 Negreşit, evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig.
7 Căci noi n-am adus nimic în lume şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea.
8 Dacă avem dar cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns.
9 Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare.
10 Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.
Isaia 55:1 nu este doar pentru cei care primesc cuvântul ci și pentru cei care îl oferă.
Dacă Ghehazi s-ar fi oprit să calculeze costul faptei sale, adică faptul că își prostitua viața cerând doi saci de argint și două umerașe cu haine, nu ar fi cedat ispitei atât de ușor. Dar a crezut, așa cum fac mulți oameni astăzi, că poate scăpa nepedepsit cu „doar de data asta”, „voi face asta doar acum, apoi niciodată.” Nu se așteptase ca judecata să vină atât de repede. Într-un minut se felicita pentru mușamalizare, iar în următorul este acoperit de lepră din cap până în picioare.
În timp ce Ghehazi ieșea împleticindu-se pe ușa acelei case, îndreptându-se spre locuri necunoscute, lipsit de chemarea sa, arzând de regretul care vine întotdeauna prea târziu, mă întreb dacă nu cumva i-au trecut prin minte cuvintele din Eclesiastul 8:11
„Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorinţa să facă rău..”
Judecata e departe, nu-i așa? Da, așa pare. Mulți se bazează pe asta. Și mai mulți nici măcar nu cred că va fi o judecată. Dar sigur va fi, Domnul Isus a promis.
2 Petru 3:9-10
9.Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.
10 Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.
Da, dar copii Lui Dumnezeu nu-și pot pierde mântuirea spun adepții evangheliei „numai prin credință”. Odată mântuit ești pentru totdeauna mântuit adaugă ei.
Spuneți-i lui Ghehazi că nu e plin lepră, e doar o depigmentare temporară a pielii.
Spuneți asta Duhului Sfânt care a inspirat aceste cuvinte:
Evrei 6:4-6
4.Căci cei ce au fost luminaţi odată şi au gustat darul ceresc şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt
5. şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor,
6. şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit.
Concluzie
Am văzut doi bărbați care mergeau în direcții opuse. Naaman se îndrepta spre Dumnezeu, iar Ghehazi se îndepărta de Dumnezeu. În ce direcție te îndrepți tu?
Dacă te îndrepți spre Dumnezeu, atunci te încurajez să-L urmezi din toată inima ta prin credință, acea credință care lucrează după adevăr, în supunere totală. Nu vei fi dezamăgit.
Dacă te îndepărtezi de Dumnezeu, atunci te chem să te oprești din apostazie și să te gândești la căile tale cât mai ai timp. Judecata rapidă a lui Ghehazi pare a fi o excepție, dar nu este. Oamenii mor brusc și au mereu schimbări de situație. Nu știi cum va fi situația ta nici măcar peste o oră. Și oricum va fi o judecată a tuturor.
Te apropii de Dumnezeu sau te îndepărtezi?