Cine a fost botezat cu Duhul Sfânt în ziua Cincizecimii?
Susținătorii teoriei care pretinde că ‘botezul cu Duhul Sfant’ este o experiență care este la îndemana oricărui creștin și că ea se obține în urma rugăciunii stăruitoare își fundamentează argumentația pe presupunerea că toți cei 120 din grupul larg de credincioși care Îl însoțiseră la un moment dat pe Isus stăruiau și se rugau împreună cu apostolii si că pogorârea Duhului Sfânt descrisă în versetele următoare s-a aplicat tutor celor prezenți la acel eveniment. Pentru a înțelege cui se adresa promisiunea botezului cu Duhul Sfânt și peste cine s-a revărsat Duhul în acest mod specific trebuie să studiem cu atenție Fapte Cap. 1 și 2 care relatează cu exactitate ce s-a întâmplat în perioada dintre Înviere Lui Isus și Pentecost.
Fapte
1:2 :...dăduse poruncile Sale apostolilor,
pe care-i alesese
Fapte 1:4-6: Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se
depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui
"pe care", le-a zis El, "aţi auzit-o de la Mine.5.
Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile veţi fi
botezaţi cu Duhul Sfânt."6. Deci apostolii,
pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat: "Doamne, în
vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui
Israel?"
Cui a poruncit Isus să nu se depărteze de Ierusalim și să aștepte făgăduința Tatălui?
Răspuns:
Apostolilor pe
care El îi alesese
Fapte
1:13-14 13. Când au ajuns acasă, s-au suit în odaia de sus, unde
stăteau de obicei. Erau: Petru,
Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui
Alfeu, Simon Zilotul, şi Iuda, fiul lui Iacov.14.
Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri,
împreună
cu femeile, şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui.
Cine locuia provizoriu în acea locație numită acasă?
Răspuns: " Acasă" locuiau cei 11 numiți + femeile, Maria și frații lui Isus
Fapte
1:15 ,26:15. În zilele acelea, Petru s-a sculat în mijlocul
fraţilor numărul celor adunaţi laolaltă era de aproape o sută
douăzeci, şi a zis:...26. Au tras la sorţi, şi sorţul a căzut
pe Matia, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece
apostoli.
De ce au fost convocați cei 120?
Răspuns:
Cei
120 au fost convocați
de Petru cu scopul specific de a alege al 12-lea apostol în
locul lui Iuda și
nu pentru a stărui
împreună,
cei ce stăruiau
fiind în
continuare apostolii
împreună
cu femeile,
cu Maria și cu frații Lui Isus
Fapte 2:1 . În ziua cincizecimii erau toţi împreună în acelaşi loc.
Fapte 2: 5-6 .5. Şi se aflau atunci în Ierusalim Iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer.6. Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui.
Cine sunt cei despre care spune textul că erau "toți" împreună?
Cei 120 convocați pentru selectarea unui apostol?
Toți cei din Ierusalim veniți să participe la sărbătoarea Rusaliilor?
Sau
doar cei
care stăruiau în odaia
de sus?
În
perioada sărbătorilor
mari Ierusalimul care
avea cam 20.000 de locuitori permanenți găzduia
cam 100.000 de oameni după
estimările istoricilor.
Când
limbile de foc s-au așezat
pe "fiecare" ( o să
vedem imediat cine erau) și
au început
să
vorbească
in alte
limbi un grup numeros s-a adunat in jurul casei unde erau apostolii.
Putem spune că
erau două categorii de oameni acolo: cei peste care s-au pus limbile
de foc și
vorbeau în
limbi și
cei care îi
auzeau vorbind în
limbile lor materne, dintre care unii
ii acuzau de beție
pe cei ce vorbeau in limbi.
Cine
erau cei acuzați?
Fapte 2:13-14
13.
Dar alţii îşi băteau joc, şi ziceau: "Sunt plini de
must!"
14.
Atunci, Petru s-a sculat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat
glasul, şi le-a zis: "Bărbaţi Iudei şi voi toţi cei care
locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta, şi ascultaţi
cuvintele mele!
Întotdeauna când are loc o judecată chiar și așa spontană cei acuzați sunt identificați și separați de ceilalți, sunt puși în "boxa acuzaților".
Cei
acuzați
erau cei 12 care s-au ridicat, unul dintre ei, Petru, luând
cuvântul
în
apărarea
lor citând
profeția
lui Ioel:
16.
Ci aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel:
17.
"În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu
peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor
prooroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri
vor visa visuri!
18.
Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în
zilele acelea, din Duhul Meu, şi vor prooroci.
19.
Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pământ,
sânge, foc şi un vârtej de fum:
20.
soarele se va preface în întuneric, şi luna în sânge, înainte
ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită.
21.
Atunci, oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit."
Cei acuzați de beție erau cei 12 apostoli.
Cei 12 apostoli erau acuzați de beție pentru că vorbeau în limbi,
Cei 12 apostoli vorbeau în alte limbi pentru că
se așezaseră
limbile de foc peste fiecare
individual,
adică
pentru că
cei 12 fuseseră
Botezați
cu Duhul Sfânt.
Este
bine sa analizăm
puțin
și
această
profeție.
Se presupune că
dacă
numai
cei 12 au fost botezați
cu Duhul
profeția
ar fi rămas
neîmplinită
spunându-se
că
peste orice faptură
se va revarsa Duhul. Mergând
pe aceași
logică
de a interpreta literal profeția,
chiar dacă
erau botezați
cu
Duhul mult mai mulți, cei
120 sau
cei 3000
, profeția
tot
rămânea
neîmplinită
în
Ierusalim fiind circa 100.000 de oameni în
acel timp iar
pe întregul
pământ
câteva
sute de milioane și
mai mult profeția
nu face nici o referire la vorbirea in limbi, aceasta fiind de fapt
profețită
de Isaia și
nu de Ioel și
de altfel nici unul din semnele enumerate de Ioel nu se împlinește
acolo pe loc fizic. Și
totuși
apostolul
Petru
inspirat de Duhul Sfânt
spune că
profeția
se împlineste
acolo sau
mai bine zis începând de acolo. Atunci
trebuie să
acceptăm
că,
cuvintele lui Ioel au un înțeles
figurat, înțeles
pe care ni-l dezvăluie
Petru. Când
spune "peste orice făptura"
nu vrea să
spună
literalmente că
Dumnezeu va da Duhul necondiționat
oricui îl
cere. Dacă
facem legătura
cu vs. 21 vedem că
in profeție
se face referire și
la mântuire.
Hristos a murit pentru toți
oamenii și
teoretic toți
pot să
fie mântuiți,
dar nu toti vor fi pentru că
pe de o parte mulți
nu
vor asta și
pe de altă
parte mulți
sunt amagiți
și
înșelați
să
se creadă
mântuiți
când
de fapt nu sunt. La fel este și
cu Duhul, Dumnezeu vrea să-l
dea tuturor, dar nu toți
îl
primesc. In ziua cincizecimii, despre care vorbim , au fost 100.000
de oameni în
Ierusalim dar numai 3000 au primit iertarea păcatelor
și
făgăduința
Tatălui.
Dar din
acea zi Duhul Sfant s-a revărsat
pe Pământ
și
de atunci, până
se va întoarce
Isus, este disponibil pentru oricine se supune Evangheliei.
Asadar profeția
vizează,
în
general, venirea Duhului Sfânt,
pogorâre
care se face în
3 moduri distincte, nedetaliate toate
aici, ci pe masură
ce se desfașoară
evenimentele din Fapte. Aici și
in Fapte 10 avem de a face cu Botezul cu Duhul Sfânt
în
Fapte 2:37-41 cu Darul de
locuire a Duhului
în
fiecare
creștin
iar în
Fapte 8 și
19 cu Darurile
Duhului date prin "punerea
mâinilor
Apostolior".
De asemenea să observăm și că botezul cu Duhul Sfant, în conformitate cu promisiunea Mantuitorului trebuia să fie insoțit și de capacitatea celor botezați cu Duhul de a face semne și minuni. În prima perioada a existenței Bisericii așa cum vedem in Fapte Cap. 3-5 doar apostolii au avut astfel de puteri supranaturale. Apostolilor în mod specific le-a fost făgăduit botezul cu Duhul Sfânt, peste ei s-au așezat limbile de foc în ziua Cincizecimii și ca atare doar ei au avut puterea de a face semne și minuni. Din Fapte Cap.6 apar si alții care fac semne și minuni dar ei au primit această putere de la apostoli prin punerea mâinilor de către apostoli și nu direct de la Dumnezeu așa cum au primit-o apostolii.
Concluzie:
Dacă studiem cu atenție Fapte Cap. 1 și 2 fără să scoatem din context anumite versete nu putem să ajungem decât la concluzia că în Ziua Cincizecimii botezul cu Duhul Sfânt a fost o experiență destinată exclusiv apostolilor și nu tuturor ucenicilor dar de care beneficiem cu toții prin efectele produse, noi ceilalți având la dispoziție, la fel ca cei 3000 botezați în apă de ‘darul Duhului Sfânt’ ca locuire în fiecare creștin și care nu se obține în urma cererii și rugăciunii stăruitoare ci ca urmare a supunerii față de Evanghelie prin credință, pocăință, mărturisire și botez.