sâmbătă, 29 noiembrie 2025

Isus și nașterea din nou (Ioan 3:1-22)

 

Isus și nașterea din nou (Ioan 3:1-22)


I. Întâlnirea de la miezul nopții ( Ioan 3:1-2)

Nicodim un fruntaș al iudeilor, fariseu, membru în sinedriu, om educat puternic și respectat de întreaga comunitate a venit într-o noapte la Isus. Era uimit ca mulți alții de minunile pe care le făcea Isus dar nu înțelegea cine este El cu adevărat așa că a decis să-L cunoască personal și a ales să facă asta noaptea pentru a nu-și risca reputația în fața celorlalți farisei. Dialogul cu Isus nu avea însă să se desfășoare așa cum plănuise pentru că Isus se folosește de el pentru a transmite tuturor oamenilor, o învățătură esențială a evangheliei Sale și anume cea despre „nașterea din nou”. 

          

II. Necesitatea nașterii din nou ( Ioan 3:3,5,7)

Isus trece peste introducerea politicoasă a lui Nicodim și răspunde la o întrebare pe care acesta nici nu o rostise dar care cu siguranță îl frământa: cum poate intra cineva în Împărăția Lui Dumnezeu?

Era mare lucru ca un învățător al Legii să aibă asemenea frământări așa că Isus trece direct la subiect și repetă de trei ori întărind de două ori și cu formula „adevărat, adevărat îți spun” că nașterea din nou este absolut necesară pentru a accede în Împărăția Lui Dumnezeu.

Poate cineva să vadă  Împărăția Lui Dumnezeu fără să fie născut din nou?

Poate cineva să intre în  Împărăția Lui Dumnezeu fără să fie născut din nou?

Poate cineva să aibă viața veșnică fără să fie născut din nou?

Poate cineva să aibă iertarea păcatelor, mântuirea fără să fie născut din nou?

Poate cineva să fie creștin, ucenicul Lui Isus fără să fie născut din nou?

Isus spune clar și răspicat: Trebuie să vă nașteți din nou!

        

III. Fundamentul nașterii din nou ( Ioan 3:4,6,8-20)

„Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?” a întrebat Nicodim manifestându-și nedumerirea și confuzia totală în care se afla. Știu că mulți zâmbesc ironic când citesc aceste versete și zic „măi dar Nicodim ăsta era așa prostuț de nu înțelegea că nu despre o naștere fizică vorbește Isus ci despre o transformare radicală și totală a vieții?” 

Ei bine Nicodim nu era doar un bun cunoscător al Legii ci și un om înțelept așa că să-i acordăm prezumția că a înțeles faptul că Isus cerea o transformare radicală a vieții doar că nu știa și nu înțelegea cum se poate face asta. Dacă realitatea că era născut fizic în poporul ales de Dumnezeu și  faptul că toată viața a căutat să înțeleagă și să urmeze poruncile Lui Dumnezeu din Lege nu îi asigurau mântuirea cum era posibil să aibă loc această naștere din nou la care îl cheamă Isus? Nicodim credea că pentru el e prea târziu, că era imposibil să se mai schimbe, din nefericire el uitase că pentru Dumnezeu nimic nu este imposibil. 

„Este oare ceva prea greu pentru Domnul?” (Geneza 18:14)

Isus trece peste necredința lui și îi explică fundamentul nașterii din nou și anume faptul că de vreme ce omul nu se poate sui la Cer prin merite personale, Fiul omului a coborât din cer pe pământ unde, asemenea șarpelui de bronz înălțat de Moise pentru salvarea israeliților, avea să fie crucificat și înălțat ca o jertfă pentru ca cei care  cred în El să nu piară ci să aibă viața veșnică.

Nicodim este printre primii și puținii oameni cărora Isus le descoperă direct scopul venirii sale pe pământ și anume de a fi jertfa de răscumpărare pentru păcatele oamenilor. Ba mai mult îl învață și cum poate accesa această mântuire și anume prin credința în El.

Dar la ce fel de credință face Isus referire? 

Ce înseamnă până la urmă să credem în El?

Mulți oameni spun că afirmația Lui Isus din Ioan 3:16 este tot ce trebuie să știm din Biblie pentru a fi mântuiți. Este adesea numită „evanghelia în miniatură” sau „evanghelia în rezumat” și, pornind de la această perspectivă se trage concluzia că tot ce trebuie să facem pentru a fi mântuiți este să credem în Isus mai specific asta rezumându-se doar la acceptarea faptului că Isus este singurul Fiu al Lui Dumnezeu și că a murit și înviat pentru noi. Orice altceva (dacă există altceva) vine după mântuire, după nașterea din nou. Unii, ducând această concluzie și mai departe, spun că orice altceva inclusiv dorința de a asculta de poruncile directe ale lui Hristos, este, de asemenea, opțională. 

Concluzia lor este că suntem mântuiți doar prin credință sau numai prin credință. 

Vă sună cunoscut, nu? „Sola Fide” a ajuns deviza fundamentală a sutelor de milioane de adepți ai religiilor protestante și neoprotestante.

Dar asta a vrut, oare, Isus să spună aici? 

Același Isus care spune la Ioan 3:16 că suntem mântuiți prin credință i-a spus orbului din naștere după ce i-a uns ochii cu tină: „Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului” și orbul a văzut doar după ce a făcut ce îi poruncise Isus așa cum vedem la Ioan 9:1-12.

Același Isus care spune la Ioan 3:16 că suntem mântuiți prin credință i-a spus tânărului bogat: „Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă” și deși Isus l-a iubit nu i-a dat mântuirea din cauză că acel om a refuzat să facă ce i s-a poruncit așa cum vedem la Marcu 10:17-27.

Același Isus care spune la Ioan 3:16 că suntem mântuiți prin credință ne spune, de data asta tuturor, la Luca 13:5 „Eu vă spun: nu, ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.”

Același Isus care spune la Ioan 3:16 că suntem mântuiți prin credință ne spune, de data asta tuturor, la Matei 10:32-33  “De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri; dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri.”

Se contrazice Isus în declarații? Sau se referă la acel fel de credință care se supune voii Sale, care lucrează prin pocăință și Îl mărturisește înaintea oamenilor?

Trecând peste faptul că nicăieri în text și de fapt nicăieri în Biblie nu apare “numai” sau “doar” referitor la rolul credinței în primirea mântuirii, contextul puțin mai larg, Ioan 3:19-21 ne arată două categorii de oameni: unii care fac răul și urăsc lumina și alții care lucrează după adevăr cu referire directă la cei care cred în El adevărata Lumină venită în lume.

Singurul loc din Biblie unde se găsește asocierea „numai prin credință” este în Iacov unde este folosită în sens negativ, dovedind de fapt că credința fără fapte este moartă.

Iacov 2:24

„Vedeți dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, și nu numai prin credință.”

Așadar credința prin care suntem mântuiți pe baza jertfei Lui Isus este acea credință care lucrează, care se supune Lui, care ascultă de El împlinindu-I poruncile și nu doar o credință pur intelectuală a faptului că Isus este Fiul Lui Dumnezeu.

Credința care mântuiește este mai mult decât o simplă credință. 

Este credința care va face tot posibilul să practice tot ce poruncește Hristos.

Credința este temelia mântuirii, dar credința care nu este dispusă să asculte de El nu este acceptată de Dumnezeu, nu este mântuitoare.

Evrei 5:9 „Şi, după ce a fost făcut desăvârşit, S-a făcut pentru toţi cei ce-L ascultă urzitorul unei mântuiri veşnice.”


IV. Natura nașterii din nou  

Același Isus care spune la Ioan 3:16 că suntem mântuiți prin credință spune la Marcu 16:15-16: „Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptura”. Cine va crede și se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit.” Culmea aici chiar avem un rezumat al Evangheliei pentru că sunt printre ultimele cuvinte adresate de Isus apostolilor înainte de înălțarea Sa la Cer.

Stai puțin. Dacă Ioan 3:16 este „evanghelia în miniatură” și Isus spune că trebuie să credem pentru a fi mântuiți, de ce tot El spune în Marcu 16:16 că trebuie să credem și să fim botezați în apă pentru a fi mântuiți? 

Se contrazice Isus în declarații? 

Sau poate că El a vorbit deja despre apă în contextul mai larg al lui Ioan 3:16? Vă amintiți de „născut din apă” din Ioan 3:5? Dacă prin „apă” Isus se referea la botez, atunci contradicția pur și simplu dispare.

Dar asta este imposibil de acceptat! De peste 500 de ani ni se repetă că botezul nu are nici o legătură cu nașterea din nou și că nu putem adăuga nimic la credință pentru a primi mântuirea!

Dacă nașterea din nou este atât de importantă așa cum am stabilit deja că a afirmat Isus, este vital să înțelegem ce a vrut El să spună prin expresia „născut din apă și din Duh”. Și pentru a face asta trebuie să renunțăm la orice fel prejudecată confesională să dăm jos ochelarii de cal ecleziastici și să privim doar la Sfânta Scriptură căutând să înțelegem exact mesajul Lui Isus.


Cu privire la ce a vrut să spună prin „Duh” este unanimitate, toți înțelegem că se referă la Duhul Sfânt și la implicarea Sa în transformarea radicală pe care o cere de la fiecare prin nașterea din nou. Pur și simplu fără puterea și călăuzirea Duhului Sfânt este imposibil să experimentăm o naștere din nou autentică.


Cu privire la ce a vrut să spună prin „apă” părerile sunt împărțite și în principal sunt două abordări diferite.

1.Categoria celor care cred că cuvântul apă este un simbol pentru altceva. 

Ei spun că Isus folosește cuvântul apă simbolic referindu-se de fapt la cu totul altceva. Și aici părerile sunt împărțite și avem în principal două subcategorii.

1.1. Unii spun că Isus se referă de fapt la apa din burta mamei, la lichidul amniotic în care stă copilul până la naștere. Adică pentru a ne naște din nou trebuie mai întâi să ne naștem din apa-lichid amniotic și apoi la maturitate din nou din Duhul. Cum contextul nu arată că acesta ar fi sensul cuvântului apă ar trebui să găsim alte pasaje din Biblie unde se face această asociere. Trecând peste faptul că nu există nicăieri în Sfânta Scriptură o astfel de asociere, și peste exprimarea redundantă, asta ar însemna și că Isus vorbește despre două nașteri din nou, una din apă și alta din Duh sau măcar despre una în două etape și nu despre o singură naștere din nou duhovnicească care are loc o singură dată și care este atât din apă cât și din Duh. 

1.2. Alții spun că Isus a folosit cuvântul apă ca un simbol pentru Cuvânt arătând rolul extrem de important pe care îl are Cuvântul Lui Dumnezeu în primirea mântuirii.

Cum contextul imediat nu arată că acesta ar fi sensul cuvântului apă ar trebui să găsim alte pasaje din Biblie unde se face această asociere și, da, sunt câteva.

Apostolul Pavel spune la Romani 1:16-17 că puterea de mântuire a Lui Dumnezeu pentru cei ce cred a fost pusă în Evanghelie și că neprihănirea se capătă prin credință. 

Apostolul Petru spune la 1 Petru 1:18-25 că suntem născuți din nou dintr-o sămânță care nu poate putrezi, referindu-se la Duhul Sfânt, prin Cuvântul Evangheliei despre care, de asemenea, spune că este viu și rămâne în veac.

Chiar Isus spune la Matei 13:19-23 că sămânța care produce roade în solul fertil este Cuvântul Evangheliei care produce roadele Duhului  în inimile bune.

Problema este că, chiar dacă acceptăm această asociere, tot nu putem exclude apa apă din mesajul fundamental al Evangheliei. 

Dacă cuvântul Evangheliei prin care Filip l-a propovăduit pe Isus famenului etiopian nu cuprindea și învățătura despre botezul în apă cum putea famenul să exclame : „Uite apă, ce mă împiedică să fiu botezat?”  Fapte 8:26-39

De unde știa famenul despre botez dacă propovăduirea lui Filip nu cuprindea și învățătura despre botez?

Și atunci ne întrebăm de ce ar fi folosit Isus cuvântul apă ca simbol pentru ceva ce ne întoarce apoi la apa apă!?

De fiecare dată când Isus a folosit un cuvânt în mod simbolic a venit și cu explicații ca să arate ce a vrut să spună.

La Ioan 3:8 folosește cuvântul vânt ca simbol pentru Duhul Sfânt și știm asta pentru că textul ne spune. 

La Ioan 7:37-38 folosește chiar cuvântul apă ca simbol pentru Duhul Sfânt și știm asta pentru că textul ne spune.

La Matei 13:19-23 folosește cuvântul sămânță ca simbol pentru Cuvânt și știm asta pentru că textul ne spune.

La Ioan 3:5 folosește cuvântul apă în legătură cu nașterea din nou și nu vine cu nici o explicație ulterioară prin care să ne arate că l-ar fi folosit ca simbol pentru altceva.

Și atunci de să facem noi astfel de speculații? 

De ce să nu acceptăm pur și simplu ce ne spune El? Doar pentru că nu se potrivește cu teoria unora despre mântuire care exclude categoric orice altceva în afară de credință? 

Și totuși, dacă nașterea din nou este de sus de ce ar implica Isus în asta ceva atât de pământesc cum este apa, ceva atât de „material”? 

Odată Isus i-a întrebat pe farisei de unde venea botezul lui Ioan și ei nu au răspuns (Matei 21:25-27). Noi știm însă că venea de la Dumnezeu adică de sus, din cer, pentru că Isus ne confirmă asta. Și mai știm că deși venea de sus implica ceva foarte pământesc și anume cufundarea în apă și chiar Mântuitorul despre care, de asemenea, știm că a venit din cer a fost botezat de Ioan în apă.

Altă dată un păgân, un general sirian, Naaman, s-a cufundat de 7 ori în Iordan și a fost vindecat de lepră (2 Împărați 5:1-19). Apa Iordanului l-a spălat pe sirian de lepră? Împăratul lui Israel l-a curățit? Proorocul Elisei l-a vindecat? Nu, ci chiar Dumnezeu. Când a făcut Dumnezeu minunea?  Când a citit împăratul scrisoarea de recomandare? Când era pe drum spre Elisei? Când a auzit cuvintele proorocului? Când s-a cufundat prima oară în apă? Sau când s-a cufundat a 7-a oară? Da, minunea s-a produs exact când a făcut ceea ce Dumnezeu i-a transmis prin intermediul proorocului că trebuie să facă!

Și noi avem la Ioan 3:1-22 mai mult decât un prooroc îl avem pe Fiul Lui Dumnezeu. 

A fost Isus cel venit din cer pe pământ Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat?

A demonstrat că așa a fost! Toate semnele și minunile făcute de El inclusiv învierea Sa glorioasă asta ne arată!

A fost Isus cel venit din cer pe pământ om adevărat din om adevărat? 

Bucuria Lui, plânsul Lui, foamea Lui, setea Lui, oboseala Lui, suferința Lui și în cele din urmă moartea lui arată că da, a fost om deplin.

Nu jumătate Zeu și jumătate om ca eroii din mitologia greacă ci în deplinătate atât Dumnezeu cât și om.

Și dacă Cel care este Dumnezeu întrupat adică în același timp atât ceresc cât și pământesc ne spune că nașterea din nou implică atât ceva ceresc, Duhul Sfânt, cât și ceva pământesc, adică apa, de ce ne îndoim de El. De ce li se pare unora imposibil de acceptat?


2. Categoria celor care cred că apa din Ioan 3:5 înseamnă chiar apă.

Și aici avem două subcategorii.


2.1. Cei mai mulți, cam un miliard și jumătate, cred atât de mult în puterea apei și a cufundării în apă încât pare că uită de credință și de celelalte condiții pe care Isus le cerere. 

Concentrarea excesivă asupra efectelor botezului combinată cu factori istorici şi politici , din anul 381 creştinismul în forma sa oficială de atunci devenind singura religie a Imperiului Roman, a dus la ritualizarea sa, la transformarea botezului într-o „sfântă taină” adică într-un act cu putere în sine în care apa sfințită deține rolul purificator. 

Ei spun ca botezul a luat locul tăierii împrejur şi deoarece circumcizia se făcea la 8 zile de la naştere trebuie ca nounăscuţii să fie botezaţî cât mai repede.

Într-adevăr este o asemănare între circumcizie şi botez aşa cum arată şi Pavel la Coloseni 2:11,12 dar sunt şi deosebiri fundamentale iar apostolul face această paralelă tocmai pentru a sublinia diferenţele. Circumcizia era semnul vizibil al vechiului legământ (Geneza 17:9-14) , urmaşii fizici ai lui Avraam erau prin naştere în legământ cu Dumnezeu şi tăierea împrejur era confirmarea acestui fapt. Singura asemănare între botez şi tăierea împrejur este că ambele sunt acte iniţiatice  care marchează momentul de intrare în legământ cu Dumnezeu. Apostolul Pavel arată de fapt superioritatea Noului Legământ şi implicit a botezului care  este superior tăierii împrejur din următoarele motive:

  • Botezul ca şi noul legământ se adresează tuturor oamenilor(Galateni 3:26-29) nu doar bărbaţilor evrei ca circumcizia şi vechiul legământ.

  • Botezul se aplică doar acelora care aud mesajul Evangheliei şi în deplină libertate aleg să intre în legământ cu Dumnezeu prin Hristos (Marcu 16:15-16) spre deosebire de circumcizie care se administra obligatoriu tuturor băieţilor  evrei.

  • Botezul făcut în conformitate cu voia Lui Hristos este o naştere din nou spirituală (Tit 3:5;Coloseni 2:11,12) spre deosebire de circumcizie care avea efect doar asupra trupului.

Astfel s-a trecut cu vederea prea uşor peste faptul că botezul îşi produce efectele numai dacă este făcut în condiţiile pe care Hristos şi apostolii le-au enunţat și anume dacă este precedat de credință, pocăință și mărturisire.

Pentru mulți botezul a devenit un ritual cu putere în sine care produce nașterea din nou indiferent de credința, pocăința și mărturisirea celui botezat intrând astfel în contradicție directă cu poruncile Lui Isus și practica bisericii de la început.


2.2. Ultima categorie este a celor puțini care cred că apa din Ioan 3:5 înseamnă chiar apă dar care știu de asemenea că fundamentul nașterii din nou este Jertfa Lui Isus și că credința autentică este cea care se supune Lui Isus, că puterea mântuitoare a Evangheliei  stă în ascultarea de El prin împlinirea poruncilor Sale, mai precis prin credință, pocăință, mărturisire și botez.

Dar nu a spus apostolul Petru la 1 Petru 3:21 că botezul este doar o icoană a mântuirii, un simbol exterior al curăției interioare primită anterior?  Păi hai să vedem ce spune apostolul acolo.


„Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi şi anume botezul, care nu este o curaţire de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos”


Trei afirmaţii face Petru despre botez în acest pasaj :

1.”Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi şi anume botezul”

Icoana ( imaginea ) la care se referă este potopul pe care-l aminteşte în versetul 20 ca fiind un antetip, un simbol al botezului. Astfel el nu spune că botezul este un simbol al mântuirii cum greşit se interpretează ci că potopul este un simbol al botezului. Apostolul Petru face o paralelă între potop şi botez pentru a explica modul prin care contribuie botezul la mântuirea noastră. El spune că aşa cum apa potopului l-a separat pe Noe de lumea condamnată din vremea lui, apa botezului ne separă pe noi de lumea condamnată din vremea noastră.

 2.”care nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti”

Afirmaţia se referă tot la botez şi este folosită într-un mod greşit ca demonstraţie a faptului că botezul nu contribuie cu nimic la mântuire. O astfel de interpretare arată însă o cunoaştere incompletă a scripturii sau şi mai grav rea voinţă în interpretare. Petru nu spune că botezul nu are nici un rol în mântuire pentru că astfel  şi-ar contrazice singur prima afirmaţie. El spune de fapt acelaşi lucru spus de Pavel în Coloseni 2:11-12  și în Tit 3:5-6”  şi anume că botezul făcut în conformitate cu voia lui Hristos este o naştere din nou spirituală nu o spălare a trupului de murdărie. Pentru că botezul este îngroparea în moartea Lui Hristos, atunci când un om este botezat nu apa este agentul purificator ci sângele lui Hristos cu care intrăm în contact prin botez (Romani 6:1-6).

3.”ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos” 

Şi această afirmaţie este interpretată greşit fiind folosită drept dovadă a faptului că sufletele celor botezaţi au fost curăţite de păcat înainte de momentul botezului care, spun ei, este doar o mărturie despre faptul că au fost deja curăţiţi de păcate la o dată anterioară. De asemenea se spune că este dovada că botezul este doar o mărturie publică înaintea oamenilor.

Această interpretare este însă inacceptabilă din următoarele motive:

- un cuget curat nu se referă la un suflet curăţit de păcate ci la o conştiinţă sinceră. Apostolul Pavel spune despre sine ( Fapte 23:1) că avea un cuget curat în perioada când era prigonitor al bisericii, deci un criminal păcătos. El nu vrea să spună că era fără păcat în ceeace făcea ci că era sincer şi devotat unei misiuni pe care o credea bună. 

- mărturia unui cuget curat, a unei conştiinţe sincere, nu este cea care pretinde că nu are păcat ci dimpotrivă cea care recunoaşte adevărata stare în care se află fiecare om, păcatul, şi nevoia disperată de iertare.(Romani 3:9-12;1Ioan 1:8).

- mărturia aceasta este făcută prin botez înaintea lui Dumnezeu, nu înaintea lumii cum greşit se afirmă deseori.

- mărturia aceasta (botezul) are legătură cu moartea şi cu învierea Lui Hristos arătând moartea omului vechi în Hristos şi ridicarea la o noua viaţă prin învierea Lui Hristos.

Dacă citim cu atenție și nu scoatem din context  1Petru 3:21 spune de fapt că prin botez omul cu o conştiinţă sinceră mărturiseşte şi recunoaşte înaintea Lui Dumnezeu că este un păcătos care are nevoie de naştere  din nou spirituală şi că botezul contribuie la mântuirea omului nu printr-o curăţire exterioară de murdăriile trupeşti ci separându-ne prin apă de lumea condamnată şi punându-ne astfel în legătură cu sângele Lui Hristos prin identificarea cu El în moartea şi învierea Sa.


V. De ce a ales Isus apa?

„...Părinte, dacă prorocul ţi-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult trebuie să faci ce ţi-a spus: ‘Scaldă-te şi vei fi curat.’”(2 Împ.5:13) 

„După aceea, Isus şi ucenicii Lui au venit în ţinutul Iudeii; şi stătea acolo cu ei şi boteza” ( Ioan 3:22)


La Ioan 3:1-22 Isus ne învață că pentru a vedea=a intra în Împărăția lui Dumnezeu = a primi mântuirea= a primi iertarea păcatelor trebuie să ne naștem din nou și că nașterea din nou se face din apă și din Duh.

Asta nu este opțional, este absolut obligatoriu, El subliniază repetat că trebuie, nimeni nu poate intra în Împărăția Sa fără să fie născut din nou, din apă și din Duh.

La Marcu 16:15-16 Isus spune că pentru a fi mântuiți trebuie să credem și să fim botezați în apă. 

Isus nu a zis cine va crede va fi mântuit și apoi se va boteza ci a zis „cine va crede ȘI se va boteza va fi mântuit”. Faptul că în afirmația cu privire la osândă nu repetă negația și cu privire la botez nu vă dă dreptul să anulați prima afirmație, este doar o confirmare a faptului că credința precede botezul și că un botez fără credință nu are nici o valoare spirituală. La fel însă pe baza primei afirmații nici credința fără botez nu are nici o valoare mântuitoare pentru că, repet, chiar Domnul Isus spune cât se poate de clar: „cine va crede ȘI se va boteza va fi mântuit” deci și ordinea este obligatorie.

La Matei 28:19-20 Isus spune că pentru a deveni ucenici ai săi trebuie să fim botezați în apă.

Isus nu zis „faceți ucenici din toate neamurile învățându-i tot ce v-am poruncit și botezați-i” ci a zis cât se poate clar: „faceți ucenici din toate neamurile botezându-i în Numele Tatălui al Fiului și al Duhului Sfânt și învățați-i tot ce v-am poruncit ”.

La Romani 6:1-6, 1 Corinteni 12:13, Galateni 3:26-27, Coloseni 2:11-13 apostolul Pavel spune că identificare cu moartea și învierea Lui Isus, îmbrăcarea cu Isus și circumcizia spirituală a inimii făcută de Duhul Sfânt au loc la botezul în apă, nici înainte nici după.

De ce? Pentru că acolo se întâlnesc apa și Duhul așa cum a poruncit Isus.

Cufundare duhovnicească în Hristos nu poate fi separată și nu poate să preceadă cufundarea în apă pentru că atunci la botezul în apă are loc iertarea păcatelor și nașterea din nou prin primirea făgăduinței Duhului Sfânt.

La Fapte 2:44 se face referire la cei ce credeau, adică la cei 3000 născuți din nou și uniți cu Hristos prin Duhul Sfânt în ziua cincizecimii. Cine erau aceștia? 

Erau aceia care crezând și primind propovăduirea lui Petru s-au pocăit și au fost botezați în apă și astfel adăugați la grupul ucenicilor (Fapte 2:41)

Erau cei cărora Petru le spusese să se mântuiască (Fapte 2:40)

Erau cei cărora Petru le spusese să se pocăiască și să fie botezați spre iertarea păcatelor și pentru a primi darul Duhului Sfânt (Fapte 2:38) 

Erau cei care având inimile străpunse de mesajul evangheliei au întrebat: ce să facem? (Fapte 2:37)

Erau cei care în acea zi minunată au crezut în Isus cel predicat de apostoli și s-au născut din nou din apă și din Duh.

Au avut ei vreun merit că au intrat în apă? 

Nicidecum, au fost doar niște robi ascultători.

S-a schimbat între timp mesajul Evangheliei și implicit nașterea din nou? 


De ce a ales Isus apa în loc de orice altceva?

Până la urmă chiar nu contează de ce a ales apa.

Ceea ce contează este dacă noi acceptăm alegerea Lui, ne supunem Lui și astfel pe baza jerfei Lui ne naștem din nou din nou din apă și din Duh și primim viață veșnică.

Ceea ce contează este dacă noi respingem alegerea Lui și atunci indiferent de cât de savante sunt explicațiile prin care justificăm asta rezultatul este același osânda veșnică.

Până la urmă apa este un test simplu de încredere, dar cu consecințe eterne.

Ne punem încrederea în Isus cel înviat acceptând nașterea din nou așa cum a învățat-o El sau ne punem încrederea în teoriile savante ale cărturarilor și fariseilor zilelor noastre?  


joi, 20 noiembrie 2025

Cine a fost botezat cu Duhul Sfânt în ziua Cincizecimii?


         Susținătorii teoriei care pretinde că ‘botezul cu Duhul Sfânt’ este o experiență care este la îndemâna oricărui creștin și că ea se obține în urma  rugăciunii stăruitoare își fundamentează argumentația pe presupunerea că toți cei 120 din grupul larg de credincioși care Îl însoțiseră la un moment dat pe Isus stăruiau și se rugau împreună cu apostolii si că pogorârea Duhului Sfânt descrisă în versetele următoare s-a aplicat tuturor celor prezenți la acel eveniment. Pentru a înțelege cui se adresa promisiunea botezului cu Duhul Sfânt și peste cine s-a revărsat Duhul în acest mod specific trebuie să studiem cu atenție Fapte Cap. 1 și 2 care relatează cu exactitate ce s-a întâmplat în perioada dintre Înviere  Lui Isus și Pentecost.

        Fapte 1:2 :...dăduse poruncile Sale apostolilor, pe care-i alesese

        Fapte 1:4-6: 

4.Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aștepte acolo făgăduința Tatălui "pe care", le-a zis El, "ați auzit-o de la Mine.

5. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile veți fi botezați cu Duhul Sfânt."

6. Deci apostolii, pe când erau strânși laolaltă, L-au întrebat: "Doamne, în vremea aceasta ai de gând să așezi din nou Împărăția lui Israel?"

         Cui a poruncit Isus să nu se depărteze de Ierusalim și să aștepte  făgăduința Tatălui?

         Răspuns: Apostolilor pe care El Îi alesese        

Fapte 1:13-14 13. Când au ajuns acasă, s-au suit în odaia de sus, unde stăteau de obicei. Erau: Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zilotul, şi Iuda, fiul lui Iacov.14. Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile, şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui.

         

        Cine locuia provizoriu în acea locație numită acasă?

         Răspuns: " Acasă" locuiau cei 11 numiți + femeile, Maria și frații lui Isus

         Fapte 1:15, 26:15. În zilele acelea, Petru s-a sculat în mijlocul fraţilor numărul celor adunați laolaltă era de aproape o sută douăzeci, și a zis:...26. Au tras la sorți, și sorțul a căzut pe Matia, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli.

          De ce au fost convocați cei 120?

        Răspuns: Cei 120 au fost convocați de Petru cu scopul specific de a alege al 12-lea apostol în locul lui Iuda și  nu pentru a stărui împreună cei ce stăruiau fiind în continuare apostolii  împreună cu femeile, cu Maria și cu frații Lui Isus 


         Fapte 2:1  În ziua cincizecimii erau toți împreună în acelaşi loc.

         Fapte 2: 5-6  

5. Și se aflau atunci în Ierusalim Iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. 

6. Când s-a auzit sunetul acela, mulțimea s-a adunat și a rămas încremenită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui.

       

       Cine sunt cei despre care spune textul că erau "toți" împreună? 

       Cei 120 convocați pentru selectarea unui apostol?

       Toți cei din Ierusalim veniți să participe la sărbătoarea Rusaliilor?

       Sau doar cei 12 apostoli care stăruiau în odaia de sus? 


În perioada sărbătorilor mari Ierusalimul care avea cam 20.000 de locuitori permanenți găzduia cam 100.000 de oameni după estimările istoricilor.

Când  limbile de foc s-au așezat pe "fiecare" ( o să vedem imediat cine erau) și au început să vorbească in alte limbi un grup numeros s-a adunat in jurul casei unde erau apostolii. Putem spune că erau două categorii de oameni acolo: cei peste care s-au pus limbile de foc și vorbeau în limbi și  cei care îi auzeau vorbind în limbile lor materne și din care unii i-au identificat ca fiind galileeni iar alții îi acuzau de beție pe cei ce vorbeau in limbi.

      

        Cine erau cei acuzați?

  

       Fapte 2:7

Toți se mirau, se minunau și ziceau unii către alții: „Toți aceștia care vorbesc nu sunt galileeni?

       Fapte 2:13-14 

13. Dar alții își băteau joc, și ziceau: "Sunt plini de must!"

14. Atunci, Petru s-a sculat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul, și le-a zis: "Bărbați Iudei și voi toți cei care locuiți în Ierusalim, să știți lucrul acesta, și ascultați cuvintele mele!


       Întotdeauna când are loc o judecată chiar și așa spontană cei acuzați sunt identificați și separați de ceilalți.

     Cei acuzați erau cei 12 care s-au ridicat, unul dintre ei, Petru, luând cuvântul în apărarea lor citând profeția lui Ioel:

16. Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel:

17. "În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voștri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voștri vor avea vedenii, și bătrânii voștri vor visa visuri!

18. Da, chiar și peste robii Mei și peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu, și vor proroci.

19. Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pământ, sânge, foc și un vârtej de fum:

20. soarele se va preface în întuneric, și luna în sânge, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare și strălucită.

21. Atunci, oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit."


Sunt două elemente de identificare clară a celor care fuseseră acuzați, deci botezați cu Duhul Sfânt.

1. Erau toți galileeni. Cei 12 Apostoli știm sigur că erau galileeni, cei 120 erau din toate regiunile locuite de evrei.

2. Erau acuzați de beție. Cei acuzați de beție erau cei 12; cei 12 erau acuzați de beție pentru că vorbeau în limbi; cei 12 vorbeau in limbi pentru că se așezaseră limbile de foc peste fiecare individual, adică pentru că cei 12 fuseseră Botezați cu Duhul Sfânt.

         Este bine sa analizăm puțin și această profeție. Se presupune  că dacă numai cei 12 au fost botezați cu Duhul profeția ar fi rămas neîmplinită spunându-se că peste orice făptură se va revărsa Duhul. Mergând pe aceeași logică de a interpreta literal profeția, chiar dacă erau botezați cu Duhul mult mai mulți, cei 120 sau cei 3000 , profeția tot rămânea neîmplinită în Ierusalim fiind circa 100.000 de oameni în acel timp iar pe întregul pământ câteva sute de milioane și mai mult profeția nu face nici o referire la vorbirea in limbi, aceasta fiind de fapt profețită de Isaia și nu de Ioel și de altfel nici unul din semnele enumerate de Ioel nu se împlinește acolo pe loc. Și totuși apostolul Petru inspirat de Duhul Sfânt spune că profeția se împlinește acolo sau mai bine zis începând de acolo. Atunci trebuie să acceptăm că, cuvintele lui Ioel au un înțeles figurat, înțeles pe care ni-l dezvăluie Petru. Când spune "peste orice făptura" nu vrea să spună literalmente că Dumnezeu va da Duhul necondiționat oricui îl cere. Dacă facem legătura cu vs. 21 vedem că in profeție se  face referire și la mântuire. Hristos a murit pentru  toți oamenii și teoretic toți pot să fie mântuiți, dar nu toți vor fi pentru că pe de o parte mulți nu vor asta și pe de altă parte mulți sunt amăgiți și înșelați  să se creadă mântuiți când de fapt nu sunt. La fel este și cu Duhul, Dumnezeu vrea să-l dea tuturor, dar nu toți îl primesc. In ziua Cincizecimii, despre care vorbim , au fost aproximativ 100.000 de oameni în Ierusalim dar numai 3000 au primit iertarea păcatelor și făgăduința Tatălui. Dar din acea zi Duhul Sfânt s-a revărsat pe Pământ și de atunci, până se va întoarce Isus, este disponibil pentru oricine se supune Evangheliei. 

Așadar profeția vizează, în general, venirea Duhului Sfânt, pogorâre care se face în 3 moduri distincte, nedetaliate toate aici, ci pe măsură ce se desfășoară evenimentele din Fapte. Aici și in Fapte 10 avem de a face cu Botezul cu Duhul Sfânt în Fapte 2:37-41 cu Darul de locuire a Duhului în fiecare creștin iar în Fapte 8 și 19 cu Darurile Duhului date prin "punerea mâinilor Apostolilor".

        De asemenea să observăm și că botezul cu Duhul Sfânt, în conformitate cu promisiunea Mântuitorului trebuia să fie însoțit și de capacitatea celor botezați cu Duhul de a face semne și minuni. În prima perioada a existenței Bisericii așa cum vedem in Fapte Cap3-5 doar apostolii au avut astfel de puteri supranaturale. Apostolilor în mod specific le-a fost făgăduit botezul cu Duhul Sfânt, peste ei s-au așezat limbile de foc în ziua Cincizecimii și ca atare doar ei au avut puterea de a face semne și minuni. Din Fapte Cap.6 apar și alții care fac semne și minuni dar ei au primit această putere de la apostoli prin punerea mâinilor de către apostoli și nu direct de la Dumnezeu așa cum au primit-o apostolii.

         Concluzie:

         Dacă studiem cu atenție Fapte Cap. 1 și 2 fără să scoatem din context anumite versete nu putem să ajungem decât la concluzia  că în Ziua Cincizecimii botezul cu Duhul Sfânt a fost  o experiență destinată exclusiv apostolilor și nu tuturor ucenicilor  dar de care beneficiem cu toții prin efectele produse, noi ceilalți  având la dispoziție, la fel ca cei 3000 botezați în apă de  ‘darul Duhului Sfânt’ ca locuire în fiecare creștin și care nu se obține în urma cererii și rugăciunii stăruitoare ci ca urmare a supunerii față de Evanghelie prin credință, pocăință, mărturisire  și botez.


marți, 18 noiembrie 2025

Cum recunoaștem biserica adevărată?

 Elementele distinctive ale Bisericii Lui Hristos


ÎNTEMEIETOR: Isus Hristos


(Matei 16:18 : Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.):

1. Cand a început? Daniel 2:44…..Fapte 2  în timpul imperiului Roman ( a 4-a împărăție) anul 33.

2. Unde a început? Isaia 2:3……...Fapte 2 în Ierusalim

3. Cum a început? Ioel 2:28-32….Fapte 2  cu Duhul Sfant și miracole.



NUMELE:

(Fapte 11:26: şi, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg, au luat parte la adunările Bisericii, şi au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întâiaşi dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia.)


1. Numele Bisericii: Romani 16:16

            2. Numele   membrilor: (Isaia 62:2;65:15Fapte 11:26)



CREZUL: Isus Hristos : Matei 16:16 ; Ioan 20:28-31 ; Fapte 8:37.

(Matei 16:16: Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!”)



LEGEA IERTARII ȘI INTRĂRII ÎN BISERICĂ ( Evrei 8:6-13;9:11-28 ; Fapte 2:47 ) :

(Fapte 2:47: Ei lăudau pe Dumnezeu, şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.)

  1. Auzirea: Romani 10:13-17; Marcu 16:15.

  2. Credința : Ioan 8:24 ;Romani 10:9-11.

  3. Pocaința : Luca 13: 3-5 ; Fapte 3:19.

  4. Mărturisirea : Matei 10:32-33 ; Romani10:9-11.

  5. Botezul : Marcu 16:16 ; Fapte 2:37-41 ; Romani 6:1-6 ; Galateni 3:26-27.



ORGANIZAREA (Filipeni 1:1: Pavel şi Timotei, robi ai lui Isus Hristos, către toţi sfinţii în Hristos Isus, care sunt în Filipi, împreună cu episcopii şi diaconii):

  1. Bătrâni=Episcopi=Păstori=Prezbiteri : Fapte 20:17,28 ; Tit 1:5-9.

  2. Diaconi : Fapte 6:1-6 ; 1Timotei 3:8-13.

  3. Membri : Fapte 2:41-47.



ÎNCHINAREA

( Ioan 4:23-24: Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.24. Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.”)


În Duh și Adevăr : Ioan 4:23-24 ; 1 Corinteni 3:16 ; Efeseni 2:19-22 ; Efeseni 3:21.;Ioan 17:17

1.1. Să fie in Duh:

- să fie practicată de cei ce au Duhul (1 Corinteni 3:16;Romani 8:9-10;Gal.3:26-27;Fapte 2:37-41) deci de cei ce sunt mântuiți, de creștini.

- să fie practicată acolo unde este Duhul (Efeseni 2:19-22;Efeseni 3:21) adica în Biserică, în adunarea credincioșilor.

1.2. Să fie în Adevăr, respectând principiile apostolice ale închinarii regăsite în Cuvânt:

- să fie comună , fiind manifestarea ‘legăturii frățești’ (Fapte 2:42;1Cor 10:17;1Cor.12:13)

- să fie conștientă și inteligibilă (1Cor. 14:9,15)

- să fie decentă și ordonată ( 1 Cor.14:32-33,40)

- să fie practicată în prima zi a săptămânii , Duminca ,în mod regulat(Fapte2:42; 20:6-7)

- să fie condusă de barbați (1Cor 14:34;1Timotei 2:11-12)

- să fie publică (1Cor 14:23;1Cor 11:26)

- să aibă ca rezultat transformarea în bine a participanților (1Cor11:17;1Cor14:26).


2. Actele de închinare

(Fapte 2:42 Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii, şi în rugăciuni.):

2.1. Cântarea vocală (fără instrumente): Coloseni 3:16;Efeseni 5:19

2.2. Rugăciune : 1Tesaloniceni 5:17.

2.3. Învățarea cuvântului : Matei 28:20 ; 2 Timotei 1:13 , 4:2 .

2.4. Strângerea de ajutoare pentru sfinți (colecta) : 1Corinteni 16:1-2 ; 2 Corinteni 9:7.

2.5. Frângerea pâinii (Cina Domnului) : Matei 26:26-29 ; Luca 22:17-20 ; 1Corinteni 11:23-26.



MISIUNEA – SCOPUL (Coloseni 1:26-27 ; Efeseni 1:9-10 , 3:8-12).

  1. Închinarea : Efeseni 3:21.

  2. Zidirea sufletească, edificare și încurajare: 1 Corinteni 14:26 ; Efeseni 4:11-16.

  3. Evanghelizarea : Matei 28:18-20 ; Marcu 16:15-16 ; Fapte 1:8 ; 2Corinteni 4:5-7.



DISCIPLINA ȘI VIAȚA CREȘTINA (Efeseni 4:17-24) :

  1. Sprijin și îndreptare : Galateni 6:1 ; 1Corinteni 5:1-13—2 Corinteni 2:10-11 ; Iacov 5:19-20.

  2. Dragostea creștină : Ioan 13:31-35 , 14:15 , 15:12-13 ; Romani 13:10 ; 1 Corinteni 13 ; 2Corinteni 5:14 ; 1Timotei 1:5 ; 1 Ioan 4: 7-21.


luni, 17 noiembrie 2025

Duhul Sfânt in Noul Testament

 

Duhul Sfânt in Noul Testament


Introducere

Lucrarea Duhului Sfant este inregistrata pe tot parcursul Bibliei de la Geneza 1:1 cand “Duhul Lui Dumnezeu se misca deasupra apelor” pana la ultima carte, Apocalipsa cand Duhul se adreseaza Bisericilor pt a-i incurja pe crestinii persecutati de Imperiul Roman din exterior si atacati prin invatauri false din interiorul Bisericii.

Duhul Sfant este o Persoana a Sfintei Treimi( 1Ioan 5:7) avand o personalitate Divina distincta, dar formand Un Singur Dumnezeu alaturi de Tatal si de Fiul.Desi Duhul Sfant a lucrat de-a lungul intregii istorii a omenirii, cea mai importanta lucrare a sa avea sa fie in Noul Legamant , detinand rolul principal in instituirea Bisericii, in dezvoltarea si consolidarea acesteia si in scrierea Noului Testament.Promisiunea repetata a Mantuitorului ca va trimite Duhul Sfant , dupa inaltarea Sa , se implineste in ziua cincizecimii si din acest moment , asa cum vedem in Fapte se manifesta in trei modalitati distincte.Pentru a intelege mai bine deosebirile dintre cele trei manifestari o sa incercam sa raspundem la 5 intrebari , aceleasi pentru fiecare manifestare:

  1. Peste cine a venit Duhul in aceasta manifestare?

  1. Cum a fost transmis Duhul in aceasta manifestare?

  1. Ce continea , sau care sunt semnele caracteristice ale acestei manifestari?

  1. In ce scop S-a manifestat Duhul in acest fel?

  1. Cand a luat sfarsit( daca a luat), aceasta manifestare?


I Botezul cu Duhul Sfânt

Botezul cu Duhul Sfant a fost profetit in vechime de Ioel apoi de Ioan Botezatorul

(Matei 3:11-12) iar Isus confirma si repeta profetia (Luca 24:46-49;Fapte 2:4-5) care se

implineste in doua episoade, unul relatat in Fapte 2 si celalalt in Fapte 10.

1. Peste cine a venit Duhul in aceasta manifestare?

Fapte 1:15,26 si 2:1,14 ne arata ca Duhul Sfant a venit prima data peste apostoli. Desi grupul initial de ucenici avea 120 de persoane, numai apostolii au avut semnele Botezului adica vorbirea in limbi si puterea de a face miracole(Fapte 5:12)

Fapte 10:44-48 ne arata ca a doua oara Duhul Sfant a venit peste un grup restrans, nu se precizeaza numarul,de oameni (neamuri) aflati in casa lui Corneliu.Semnul de recunoastere a fost vorbirea in limbi iar Petru confirma la Fapte 11:15-17 ca cele doua evenimente sunt similare fiind implinirea profetiilor referitoare la Botezul cu Duh Sfant.

2. Cum a fost transmis Duhul in aceasta manifestare?

In ambele cazuri Duhul Sfant a venit direct de la Dumnezu fara nici o interventie omeneasca.

  1. Ce continea , sau care sunt semnele caracteristice ale acestei manifestari?

Semnul caracteristic a fost vorbirea in limbi omenesti cunoscute(Fapte 2:8-11) iar apostolii au primit si puterea de a face semne si minuni(Fapte 5:12).

  1. In ce scop s–a manifestat Duhul Sfant in acest mod?

Botezul cu Duhul Sfant nu a avut scopul de a mantui oameni , cei peste care s-a revarsat Duhul Sfant fiind botezati ulterior in apa pentru iertarea pacatelor(Fapte 10:47-48), cu exceptia apostolilor si de asemenea nu i-a facut infailibili pe cei care au fost botezati cu Duhul (Galateni 2:11-14), in schimb Botezul cu Duhul Sfant a dat semnalul de incepere .In Fapte 2 a fost deschisa Imparatia Cerurilor pentru evrei iar in Fapte 10 pentru neamuri , Dumnezeu aratand prin Botezul cu Duhul sfant ca nu mai face nici o deosebire intre popoare , ca Evanghelia Harului Sau este pentru orice om indiferent de nationalitate sau de conditia sociala si de asemenea dand prin semne si minuni credibilitate mesajului apostolilor.

  1. Cand a luat sfarsit aceasta manifestare?

Dupa 30-40 de ani de la Botezul cu Duhul Sfant din Fapte, apostolul Pavel le scria efesenilor (Efeseni 4:5) ca este un singur botez, facand referire la botezul in apa poruncit de Isus sa fie practicat pe toata perioada Bisericii, aratand indirect ca botezul cu Duhul Sfant apartinea trecutului implinidu-si scopul pentru care a fost dat de Dumnezeu.


II. Darul Duhului Sfânt prin punerea mâinilor de către apostoli

In primele zile de existenta a Bisericii , numai apostolii au avut abilitatea de a face minuni(Fapte3:4-8;5:12) dar in scurt timp apar si alti crestini care primesc de la Dumnezeu o asemenea capacitate( Fapte 6:6-8;8:6).Acestia au primit aceasta putere in urma “punerii mainilor” de catre apostoli, peste ei(Fapte 6:6 ;Fapte 19:6).

1.Peste cine a venit Duhul in acest mod?

Numai peste acei crestini deasupra carora apostolii isi puneau mainile.Desi puteau sa faca minuni acestia nu puteau sa transmita altor crestini aceste daruri spirituale cu care fusesera inzestrati.Fapte 8:1-18 , Filip putea sa faca semne si minuni fiind unul din 7 diaconi peste care apostolii isi pusesera mainile ,dar nu a putut sa transmita samaritenilor daruri spirituale, fiind nevoie ca apostolii Petru si Ioan sa vina sa faca acest lucru .

2. Cum a fost transmis Duhul in aceasta manifestare?

Daca Botezul cu Duhul Sfant a venit direct de la Dumnezeu, aceasta manifestare a Duhului avea loc numai in urma punerii mainilor apostolilor peste cei vizati.

3. Ce continea , sau care sunt semnele caracteristice ale acestei manifestari?

Puterea de a face minuni, de a profeti si de a vorbi in limbi.

4. In ce scop s–a manifestat Duhul Sfant in acest mod?

Intrucat apostolii nu puteau sa fie peste tot in acelasi timp, Biserica crestea vertiginos si nu aveau Noul Testament la dispozitie sa –i calauzeasca pe noii convertiti, nefiind inca scris in totalitate, era nevoie de lucratori cu daruri speciale pentru a zidi Biserica.Aceste daruri speciale au fost date pentru a umple golul ,datorat lipsei Noului Testament ( Efeseni 4:12;1Corinteni 12:4-11;1Corinteni 13:8-10) avand in Biserica primara acelasi rol pe care il are astazi Cuvantul scris al Noului Testament.

5. Cand a luat sfarsit aceasta manifestare?

1 Petru 1:22-25 arata ca Noul Testament a fost dat pentru toata perioada Bisericii, 1Corinteni 13:8-11 arata ca darurile speciale au fost date pentru un timp limitat pana la completarea Cuvantului desavarsit al Lui Hristos,Noul Testament.Cand a murit ultimul apostol, nu a mai avut cine sa transmita mai departe aceste daruri, singurii cu aceasta abilitate fiind apostolii, asa ca in generatia urmatoare aceste daruri au incetat, simultan cu completarea canonului Noului Testament.



III Făgăduința Duhul Sfânt care locuiește în fiecare creștin

Dumnezeu are pentru fiecare persoana care primeste iertarea pacatelor prin sangele Fiului Sau o promisiune, de a locui in inima fiecaru credincios facand aceasta prin  Duhului Sfant(Fapte 2:38-39)

1.Peste cine a venit Duhul in acest mod?

Toti aceia care se supun Evangheliei ,in oricat de mare numar si din orice generatie ,primesc iertarea pacatelor si darul Duhului Sfant(Fapte 2:37-41).

2.Cum a fost transmis Duhul in aceasta manifestare?

Au Duhul Lui Hristos cei ce sunt ai lui(Romani8:9), sunt ai Lui cei ce s-au imbracat cu Hristos, cei ce s-au facut una cu El in moartea si invierea Sa(Galateni 3:26-27; Romani 6:1-6), deci orice om care crede in Isus , se pocaieste de pacatele sale,Il marturiseste pe Hristos si este botezat in apa spre iertarea pacatelor primeste darul Duhului Sfant.

3. Ce contine, care sunt semnele caracteristice ale acestei manifestari?

Duhul Sfant in fiecare credincios nu se manifesta prin daruri speciale, prin semne si minuni, dar se recunoaste prin roadele pe care le produce in viata crestinului(Galateni 5:22-23).Duhul Sfant produce in fiecare credincios autentic virtutile crestine prin invatarea si practicarea unui mod de viata revelat de Cuvantul lui Hristos,Noul Testament

4. In ce scop s-a dat aceasta manifestare a Duhului?

Pentru a-i ajuta,calauzi si asista pe crestini la punerea in practica a invataturilor lui Hristos (Romani 8:2,11,13,15,16,26,27) si pentru a-i transforma dupa chipul Aceluia in care si-au pus nadejdea(2Corinteni 3:17-18).

5.Cand a luat sfarsit aceasta manifestare?

Spre deosebire de Botezul cu Duhul Sfant si Punerea Mainilor Apostolilor

care apartin trecutului, anilor in care s-a pus temelia (invatatura apostolilor si proorocilor,Efeseni 2:19-22), darul Duhului Sfant in fiecare credincios este valabil pana la a doua venire a Mantuitorului cand acesta va preda Imparatia Glorioasa in mainile Tatalui (1Corinteni 15:24-26), deci pe toata perioada Noului Legamant(Matei 28:19-20;Fapte 2:39).



Doar creștin: Când Dumnezeu îți cere imposibilul !

  Când Dumnezeu îți cere imposibilul ! Românca Adriana Iliescu  a devenit celebră la nivel internațional după ce, în ianuarie 2005, a dat na...