Doar Creștin: cauza denominaționalismului și soluția scripturală

 

Doar Creștin: cauza denominaționalismului și soluția scripturală

Trăim într-o lume religioasă dominată de confuzie. Avem foarte multe opțiuni cu privire la creștinism așa că mulți nu știu ce să aleagă. Sunt mii de denominațiuni care pretind că-l urmează și că Îl reprezintă pe Hristos în această lume și cu toate astea au învățături și practici contradictorii.

Dar cum s-a ajuns aici?

Nu s-a rugat Hristos pentru unitatea celor ce vor crede în El de-a lungul timpului?

Ba da, la Ioan 17:20-21

„20. Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor.

21. Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu , Tată, eşti în Mine şi Eu, în Tine, ca şi ei să fie una în Noi,

pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis

Nu a promis El că va zidi Biserica Sa?

Ba da, la Matei 16:18

„18. Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru , şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei

morţilor nu o vor birui.”

Nu a spus apostolul Pavel că trebuie să căutăm să păstrăm unitatea și că este un singur Trup (Biserica); un singur Dumnezeu (un singur Duh, un singur Domn și un singur Tată); o singură credință și un singur botez?

Efeseni 4:3-6

„3. şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului prin legătura păcii.

4. Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a

chemării voastre.

5. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.

6. Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi

care este în toţi.”

Nu a spus tot Pavel că a învățat la fel și că a rânduit aceleași practici în toate bisericile locale pe care Domnul le-a înființat prin el?

1 Corinteni 4:17

„17. Pentru aceasta v-am trimis pe Timotei, care este copilul meu preaiubit şi credincios în Domnul.

El vă va aduce aminte de felul meu de purtare în Hristos şi de felul cum învăţ eu pe oameni pretutindeni în toate Bisericile.”

1 Corinteni 7:17

„17. Încolo, fiecare să rămână în starea în care l-a aşezat Domnul şi în care l-a chemat Dumnezeu.

Aceasta este rânduiala pe care am aşezat-o în toate Bisericile.”

1 Corinteni 16:1

„Cât priveşte strângerea de ajutoare pentru sfinţi, să faceţi şi voi cum am rânduit Bisericilor

Galatiei.”

Atunci cum s-a ajuns în situația de astăzi când fiecare denominațiune are numele său propriu, crezul său propriu, botezul său propriu, practicile sale proprii?

Și mai important, ce se mai poate face?

Putem să fim în zilele noastre doar creștini așa cum erau la început, să-L urmăm doar pe Hristos, să facem parte doar din Biserica Sa, sau suntem condamnați să acceptăm compromisul și să alegem o denominațiune care ni se pare cea mai potrivită cu înțelegerea noastră proprie despre creștinism?

Până la urmă mai există Biserica Sa unică și unită sau a fost doar un vis frumos năruit de realitatea crudă a creștinismului divizat de astăzi?

Răspunsul este un categoric DA și vine chiar din afirmația Mântuitorului din Matei 16:18

„....şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.”

Dacă Hristos zidește Biserica Sa care o împărăție spirituală pe care moartea nu o poate birui și pe care la final când El se va întoarce și moartea va fi biruită definitiv tot El va preda în mâinile Tatălui această împărăție complet zidită și desăvârșită înseamnă că în toată această perioadă nu numai că există și este vie dar crește și se dezvoltă după planul și voia Sa.

1 Corinteni 15:24-26

„24. În urmă, va veni sfârşitul, când El va da Împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi orice putere.

25. Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale.

26. Vrăjmaşul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea.”

Efeseni 4:15-16

„15. ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.

16. Din El, tot trupul, bine închegat şi strâns legat prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei şi se zideşte în dragoste.”

Efeseni 2:19-22

„19. Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună-cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu,

20. fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.

21. În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul.

22. Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul.”

Efeseni 5:25-27

„25. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea,

26. ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt,

27. ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană.”

Frumoase versete, poate spune cineva, dar cum se potrivesc cu dezbinarea și luptele dintre cei ce se numesc creștini? Cum putem trăi astăzi în lumina acestor idealuri?

Avem o singură modalitate de a face asta, cea pe care chiar Hristos o poruncește la

Apocalipsa 2:4-5:

„ 4. Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi.

5. Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut, pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel ,

voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.”

Avem aici un principiu foarte important și anume întoarcerea la dragostea dintâi asta însemnând întoarcea la faptele inițiale și nu la emoții așa cum greșit se poate interpreta dragostea de Hristos.

Ioan 14:15

„15. Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.”

Dragostea de Hristos se manifestă prin ascultarea de poruncile Sale nu prin emoții și sentimente religioase. Întoarcerea la dragostea dintâi nu înseamnă întoarcerea la emoțiile dintâi ci la ascultarea de poruncile pe care am încetat să le mai punem în practică sau pe care le-am modificat.

Asta înseamnă că trebuie să restaurăm ceva ce s-a degradat sau s-a modificat față de original.

Asta înseamnă că trebuie să avem un model, originalul, la care trebuie să ne raportăm și să ne întoarcem.

Asta înseamnă că trebuie să fim capabili să recunoaștem și să acceptăm adevărul atunci când constatăm că ne-am îndepărtat de modelul original.

Asta înseamnă că trebuie să avem voința și determinarea de a îndepărta eroarea și de a pune în loc modelul original. Asta este cel mai greu deoarece este mai ușor să ne conformăm, este mai ușor să închidem ochii și să sperăm că la final Hristos ne va accepta pe toți cu toate diferențele dintre noi.

Dacă există ceva despre care putem spune fără teama că greșim că este comun tuturor este că orice denominațiune de astăzi este de acord cu faptul că cele 27 de cărți ale Noului Testament reprezintă cuvântul Lui Dumnezeu pentru oameni.

Toți acceptă că cele 27 de cărți pe care le numim Noul Testament sunt inspirate de Dumnezu, cu diferite nuanțe desigur. Unii vor spune că denominaținea lor a creat canonul și că asta le dă drepturi speciale asupra sa, alții vor spune că nu e suficientă scriptura și că avem nevoie de explicații suplimentare transmise prin viziuni, vedenii, vise sau îngeri, alții vor spune că ei respectă doar scriptura deși practica arată că nu este așa dar în esență toți acceptă că Noul Testament este Cuvântul inspirat al Lui Dumnezeu. Mai este și problema traducerilor care de cele mai multe ori trădează apartenența confesională a traducătorului dar la pasajele controverstate putem folosi mai multe traduceri în paralel pentru a a avea înțelegerea corectă dar important este că avem ceva în comun la care putem să ne raportăm și de la care putem porni dialogul. Ceea ce rămâne de armonizat sunt diversele interpretări, traduceri și moduri de înțelegere.

Scriptura spune despre sine prin intermediul apostolului Pavel la 2 Timotei 3:16-17

„16 Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,

17 pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună”

și la 1 Corinteni 10:11

„Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor”

Astfel, dacă studiem Scriptura cu atenție și onestitate, descoperim nu numai modelul original ci și cum oamenii s-au îndepărtat de el și cum putem restaura ceea ce s-a pierdut.

În blogul de astăzi vom vedea cum Duhul Sfânt răspunde prin Cuvânt în avans întrebărilor pe care oamenii aveau să le ridice la sute de ani după ce evenimentele descrise au avut loc. Uimitor nu? Încă o dovadă, dacă mai era nevoie, că Noul Testament este inspirat de Dumnezeu și că Hristos este Dumnezeu.

La Fapte 18:24-28 și 19:1-7 este prezentată existența unei denominațiuni creștine în fază incipentă de dezvoltare și rezolvarea corectă a situației de către creștini.

Fapte 18:24-28

„24 La Efes, a venit un iudeu numit Apolo, de neam din Alexandria. Omul acesta avea darul vorbirii şi era tare în Scripturi.

25 El era învăţat în ce priveşte Calea Domnului, avea un duh înfocat şi vorbea şi învăţa amănunţit pe oameni despre Isus, măcar că nu cunoştea decât botezul lui Ioan.

26 A început a vorbi cu îndrăzneală în sinagogă. Aquila şi Priscila, când l-au auzit, l-au luat la ei şi i-au arătat mai cu de-amănuntul Calea lui Dumnezeu.

27 Fiindcă el voia să treacă în Ahaia, fraţii l-au îmbărbătat să se ducă şi au scris ucenicilor să-l primească bine. Când a ajuns, a ajutat mult, prin harul lui Dumnezeu, pe cei ce crezuseră,

28 căci înfrunta cu putere pe iudei înaintea norodului şi le dovedea din Scripturi că Isus este Hristosul.”

Fapte 19:1-7

„1 Pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câţiva ucenici

2 şi le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.”

3 „Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?” le-a zis el. Şi ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan.”

4 Atunci Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.”

5 Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus.

6 Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei şi vorbeau în alte limbi şi proroceau.

7 Erau cam doisprezece bărbaţi de toţi.”

Sunt trei lecții foarte importante care reies din aceste pasaje.

1. Calea Domnului

Încă de la începuturile creștinismului era o singură modalitate corectă de a deveni și de a practica creștinismul care era numită Calea Domnului sau Calea Lui Dumnezeu. Nu erau mai multe căi care slujeau același scop ci una singură.

Cel care a declarat despre sine la Ioan 14:6

„Eu sunt Calea , Adevărul şi Viaţa . Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”

a transmis apostolilor și proorocilor Săi această Cale unică și apoi apostolii și proorocii Noului Testament au transmis oamenilor Cuvântul Lui Dumnezeu. La început numai pe cale orală, apoi atât oral cât și în scris, ca în cele din urmă când Noul Testament a fost completat cu ultima carte Apocalipsa, toate generațiile următoare să aibă acces prin cuvântul scris la cunoașterea voii Lui Dumnezeu. Din acel moment ni se poruncește să nu trecem peste ce este scris, să nu modificăm nimic prin scoatere sau adăugare și să luptăm, cu arme duhovnicești, pentru credința lăsată sfinților odată pentru totdeauna.

Nu trebuie să reinventăm creștinismul, trebuie doar să-l redescoperim și să restaurăm ceea ce s-a pierdut sau s-a degradat în timp.

2. Căile oamenilor

Încă de atunci și până în zilele noastre au existat și există oameni și grupuri de oameni religioși care urmează calea lor proprie amestecată cu Calea Domnului. Ei urmează un mixt de învățături și practici care cuprind atât învățături și adevăruri biblice cât și omenești sau practici biblice care și-au împlinit scopul și astfel au încetat.

Apolo și cei 12 formau un grup religios distinct care avea câteva caracteristici ușor de observat:

Ei credeau esența Evangheliei, că Isus Hristos era Mesia, că a murit și a înviat pentru păcatele oamenilor.

Ei cunoșteau scripturile Vechiului Testament și modul cum au fost împlinite de către Isus Hristos.

Ei erau foști ucenici ai lui Ioan Botezătorul, primiseră botezul lui Ioan și încă îl practicau deși acesta își împlinise scopul istoric pentru care Dumnezeu îl poruncise și astfel nu mai era de actualitate.

Botezul lui Ioan a fost limitat la lucrarea lui Ioan care pregătea venirea Mântuitorului și trebuia să înceteze odată cu el.

Ei cunoșteau Calea Domnului dar nu în totalitate.

Din motive pe care biblia nu le dezvăluie ei nu au fost în Ierusalim în ziua Cincizecimii și nu aflaseră încă de pogorârea Duhului Sfânt, de botezul creștin, de înființarea și viața bisericii Lui Hristos. Ei călătoreau și vizitau comunitățile iudaice unde îl propovăduiau pe Hristos dovedind că Isus este Mesia și practicau încă botezul lui Ioan ca răspuns la mesajul despre Isus.

Aici în Efes, în sinagoga iudeilor au intrat pentru prima dată în contact cu creștinii, Apolo cu soții Aquila și Priscila iar ceilalți 12 cu apostolul Pavel, aflați acolo cu același scop ca și ei: să-l propovăduiască pe Isus iudeilor.

Apolo se remarcă ca lider în acest grup religios prin calitățile sale.

În versetele 24 și 25 ni se spune că era din Alexandria și este descris ca un predicator înflăcărat și elocvent, un bun cunoscător al Scripturilor și foarte important, bun cunoscător în Calea Domnului, învățând amănunțit despre Isus. Posibil ca, la o dată anterioară, el să-i fi convertit și pe ceilalți 12 la ceeace ce credeau ei atunci că este creștinismul. Nu ni se spune asta dar ce este evident este faptul că împărtășeau aceași credință și că Apolo era un lider al celor ca ei.

În versetele 27 și 28 ni se spune că odată ajuns în Ahaia a fost de mare ajutor pentru creștini și că îi înfrunta cu putere pe iudei dovedindu-le din Scripturi că Isus este Hristosul. El era ceea ce am numi astăzi un apologet, adică cineva care nu numai că cunoaște foarte bine scripturile ci are și abilitatea atât de a încuraja pe cei ce cred cât și de a înfrunta cu argumente solide adversarii credinței.

Și totuși ceva lipsea la el, cunoștea ca și ceilalți 12 asemenea lui, doar botezul lui Ioan.

Aveau atât de multe în comun cu creștinii dar totuși aveau și ceva diferit, foarte puțin diferit dar totuși diferit, botezul, da acel botez despre care am citit mai devreme la Efeseni 4:5 că este unul singur și că se află la baza unității creștine.

Seamănă cu vremurile noastre?

Da și este extrem de important și de relevant pentru situația din zilele noastre cum au reacționat și procedat atât cei din grupul respectiv cât și creștinii când cele două categorii de ucenici s-au întâlnit.

Din fericire pentru ei și dând un exemplu pentru cei care de-a lungul timpului ar putea fi într-o situație asemănătoare, au acceptat corecția cu privire la botez, și-au completat cunoașterea cu privire la Duhul Sfânt, au primit în totalitate și fără rezerve Calea unică învățată de apostolul Pavel și de cuplul de creștini Aquila și Priscila. Specific ei au renunțat la botezul lui Ioan și au primit botezul creștin și mai mult cei 12 au primit daruri speciale ale Duhului prin punerea mâinilor peste ei de către apostolul Pavel.

Dar dacă ?

Dar dacă nu ar fi acceptat corecția?

Dar dacă ar fi continuat să învețe Evanghelia în combinație cu practicarea botezului lui Ioan?

Este greu să ne imaginăm că începând de atunci am avea, poate până în zilele noastre o denominațiune creștină, la fel de respectabilă ca toate celălalte, care afirmă adevărurile fundamentale despre Isus ca toate celălalte dar care practică încă botezul lui Ioan?

Este greu să ne imaginăm că dacă ar exista și în zilele noastre principalul lor argument în discuțiile interconfesionale, ecumenice poate, cu alte denominațiuni ar fi vechimea existenței și a practicilor lor? „Existăm de pe vremea apostolilor, strămoșii noștrii l-au cunoscut personal pe apostolul Pavel și pe colaboratorii săi apropiați Priscila și Aquila iar botezul nostru este cel mai vechi, ba mai mult chiar Isus Hristos a primit acest botez” ar argumenta ei. Nu știm ce nume și-ar fi ales sau ar fi primit dacă ar fi continuat pe calea lor dar cu asemenea argumente puternice și cu predicatori înflăcărați și elocvenți ca Apolo sigur ar fi atras până astăzi sute de mii de oameni de partea lor.

Și totuși asta nu s-a întâmplat. Avem multe altele asemănătoare dar grupul acesta nu s-a transformat într-o denominațiune deoarece Aquila, Priscila și apostolul Pavel nu au fost de acord să-i accepte ca frați fără să corecteze mai întâi ceea ce aveau greșit sau incomplet.

Prin acțiunea lor energică au stopat încă din fașă apariția unei astfel de denominațiuni.

Din păcate de multe ori de-a lungul istoriei, amestecând Calea Domnului cu voia omului sau cu învățături și practici biblice care nu mai sunt de actualitate oamenii au dat naștere la mii de denominațiuni și așa s-a ajuns la situația confuză din creștinismul de astăzi.

3. Creștinii au avut și au datoria să corecteze cu dragoste și cu înțelepciune pe cei care au deviat de la calea unică oricât de mică sau aparent inofensivă este devierea.

Dacă Aquila, Priscila și Pavel nu luau atitudine și nu depuneau eforturi să îi învețe cu de-amănuntul Calea Lui Isus, o denominațiune creștină se năștea chiar sub ochii lor.

Aquila și Priscila nu s-au lăsat hipnotizați de retorica lui Apolo, de credința sa autentică în Hristos ci l-au invitat acasă unde au discutat amănunțit despre Calea Domnului. Au confruntat botezul pe care îl primise și pe care îl practica Apolo cu cel unic poruncit de Hristos. Textul nu ne dă detalii despre ce întrebări s-au pus dar este evident din context că s-a discutat și despre botezul corect.

Apostolul Pavel i-a testat pe cei 12 care pretindeau că ei au crezut și că sunt ucenici cu o întrebare simplă: ați primit voi Duhul Sfânt când ați crezut?

Ei nici nu știau că Duhul se pogorâse și că este disponibil celor care cred. Foarte important ei credeau, își puseseră încrederea în Hristos, ca să folosesc un șablon contemporan, dar nu aveau Duhul Sfânt. Astăzi mulți oameni religioși cred că dacă și-au pus încrederea în Hristos automat s-au născut din nou și au primit Duhul Sfânt fără să mai fie nevoie de nimic altceva.

Dar Apolo și cei 12 nu aveau Duhul Sfânt deși credeau, deoarece Duhul Sfânt așa cum învață

Isus Hristos la Ioan 3:5

„Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu”

și Petru la Fapte 2:38-39

38 „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.

39 Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.”

se primește când ne naștem din nou din apă și din Duh, când prin credință și pocăință suntem botezați spre iertarea păcatelor așa cum au făcut cei 3000 din ziua Cincizecimii și toți cei convertiți ulterior.

Pentru că, neștiind nimic de Duhul Sfânt, era evident că fuseseră botezați cu alt botez decât cel creștin sau nu fuseseră botezați deloc, apostolul Pavel continuă cu următoarea întrebare: Dar cu ce botez ați fost botezați?

Aflând răspunsul le oferă imediat și corecția citând-ul chiar pe Ioan Botezătorul pe care ei spuneau că îl urmează și anume să creadă în Hristos asta însemnând ceva foarte specific și anume să fie botezați în Numele Lui Hristos, adică să primească acel botez unic poruncit de către Hristos. Separația forțată care se face astăzi în multe medii religioase între credință, botezul poruncit de Hristos spre iertarea păcatelor și primirea Duhului Sfânt ca locuire era inexistentă și de neconceput pentru apostoli și primii creștini.

Ei aplicau poruncile Domnului din

Marcu 16:15-16

15 Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.

16 Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit.

și Matei 28:18-20

18 Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.

19 Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

20 Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.”

exact așa cum erau, la fel ca apostolul Petru în ziua Cincizecimii, fără să le reinterpreteze și să le răstălmăcească așa cum fac mulți în zilele noastre.

Cei 12 care credeau deja, s-au pocăit de greșeala lor renunțând la ea și au fost rebotezați imediat în Numele Domnului Isus, născându-se astfel din nou din apă și Duh și devenind cu adevărat ucenici ai Domnului, creștini. Mai mult Pavel le-a dat apoi și daruri spirituale speciale prin punerea mâinilor dar, subliniez, numai după ce au corectat ce lipsea credinței lor și anume botezul.

Da, avem o datorie față de Domnul și Mântuitorul nostru. 

Avem datoria de a fi doar creștini. De a-L urma doar pe El și de a face parte doar din Biserica Sa, unică și indivizibilă.

De a arăta oricui că se poate. Da, putem în secolul 21 să fim doar creștini.

Da, Biserica Sa încă există așa cum a promis El.

Avem modelul în Sfânta Scriptură, trebuie doar să-l înțelegem bine și să-l punem în practică corect așa cum au făcut primii creștini, așa cum am văzut în lecția de astăzi că au făcut Pavel, Aquila și Priscila