Toate drumurile duc la Roma, spuneau strămoșii noștri. Și da, duceau dacă mergeai în direcția potrivită.Toate cărările duc în vârful muntelui a spuns Papa la consiliul mișcării Ecumenice la care au participat reprezentanții tuturor marilor religii ale lumii sugerând astfel că toate religiile sunt la fel de bune și că duc spre același Dumnezeu.
Așa să fie? Au celălalte religii, de exemplu, un mântuitor așa cum are creștinismul?
Nu a spus Isus că numai prin El putem ajunge la Dumnezeu Tatăl?
Ioan 14:6-7
6 Isus i-a zis: „Eu sunt Calea , Adevărul şi Viaţa . Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.
7 Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu. Şi de acum încolo Îl veţi cunoaşte; şi L-aţi şi văzut.”
Duce practicarea oricărei religii la cunoașterea aceluiași Dumnezeu spre care ne conduce Isus Hristos?
Toate denominațiunile Îl slăvesc pe Hristos chiar dacă se contrazic pe diverse crezuri, doctrine și practici, cred mulți astăzi.
Și totuși apostolul Pavel declară că este o singură credință, într-un context în care vorbea despre unitate și despre cum se poate obține și menține unitatea.
Efeseni 4:5
Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.
Ce a vrut să spună prin această afirmație atât de categorică?
Putem înțelege și practica această credință unică?
Unde găsim până la urmă această credință?
Un principiu important care trebuie urmat pentru a înțelege corect scriptura este acela că scriptura explică scriptura.
2 Petru 1: 20-21
20 Fiindcă, mai întâi de toate, să ştiţi că nicio prorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură.
21 Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.
Așadar pentru a înțelege corect la ce credință se referă trebuie să luăm în considerare toate pasajele care vorbesc despre subiect nu doar unele și trebuie să ne bazăm pe faptul că aceste toate pasaje nu se contrazic fiind toate inspirate de Duhul Sfânt.
Ce este credința?
Evrei 11:1,3,6
1 Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.
3 Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.
6 Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.
Creștinismul văzut ca sistem, ca ansamblul tuturor învățăturilor Evangheliei vine cu câteva provocări legate de credință în sensul că afirmă adevăruri care nu pot fi acceptate doar prin rațiune și logică ci și prin credință. Rațiunea merge până la un punct și apoi continuăm prin credință.
Dumnezeu a creat lumea prin Cuvânt, adică prin Fiul Său.
Este un singur Dumnezeu: Tatăl , Fiul și Duhul Sfânt
Fiul a venit pe pământ prin întrupare.
El s-a născut din fecioara Maria.
El a trăit o viață fără păcat, în deplină ascultare de legea Lui Dumnezeu.
El a făcut minuni și semne care i-au dovedit identitatea.
El a murit nevinovat făcând astfel ispășirea pentru păcatele noastre.
El a înviat și S-a înălțat la cer.
Mântuirea câștigată de El prin jertfă este oferită prin Har tuturor oamenilor.
Harul se acceptă prin ascultare, prin supunere față de El.
Trebuie să fim peseverenți în a păstra ce am primit.
Dar este credința doar ceva personal prin care ne apropiem de Dumnezeu sau este și altceva?
Coloseni 2:4-8
4 Spun lucrul acesta pentru ca nimeni să nu vă înşele prin vorbiri amăgitoare.
5 Căci măcar că sunt departe cu trupul, totuşi cu duhul sunt cu voi şi privesc cu bucurie la buna rânduială care domneşte între voi şi la tăria credinţei voastre în Hristos.
6 Astfel dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El,
7 fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile care v-au fost date, şi sporind în ea cu mulţumiri către Dumnezeu.
8 Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos.
Colosenii au primit credința adică învățăturile, umblau în credință adică prin credința lor personală practicau acele învățături și sunt îndemnați să rămână în acea credință, să nu se îndepărteze de învățături și de practicarea lor. Deci primirea Lui Hristos prin credință personală era pentru ei primirea și trăirea după credința învățăturilor Lui Hristos.
Această credință fost dată o dată pentru totdeauna
Iuda 3
Preaiubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna.
Aceasta este credința Evangheliei
Filipeni 1:27
Numai purtaţi-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie că voi veni să vă văd, fie că voi rămâne departe de voi, să aud despre voi că rămâneţi tari în acelaşi duh şi că luptaţi cu un suflet pentru credinţa Evangheliei
Aceasta este credința care aduce unitate și armonie între credincioși
Efeseni 4:11-15
11 Şi El a dat pe unii apostoli, pe alţii proroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători
12 pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,
13 până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos;
14 ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire,
15 ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.
Corintenii de asemenea au primit credința, umblau în credință și sunt îndemnați să rămână statornici în credință.
1 Corinteni 15:1-4
1 Vă fac cunoscută, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas
2 şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut.
3 V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu, că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi,
4 că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi,
Pavel ne redă aici esența Evangheliei, fundamentul pe care stă credința creștină. Unii spun că aici se termină Evanghelia, Credința și orice altceva în plus nu este de la Dumnezeu. Dar Pavel nu se oprește aici, pasajul continuă cu învățătura despre învierea credincioșilor care era contestată deja de unii corinteni și având astfel contextul înțelegem că el face un rezumat al Evangheliei pentru a le reaminti că învierea noastră este rezultatul învierii Lui Isus și de aceea este nu numai credibilă ci și că putem fi siguri că se va întâmpla.
Dacă credem că Isus a înviat atunci trebuie să credem și că noi vom fi înviați și că vom primi trupuri duhovnicești deoarece aceeași credință a Evangheliei afirmă asta.
1 Corinteni 15:12-18
12 Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morţilor?
13 Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat.
14 Şi dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică şi zadarnică este şi credinţa voastră.
15 Ba încă noi suntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu înviază.
16 Căci, dacă nu înviază morţii, nici Hristos n-a înviat.
17 Şi dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre
18 şi, prin urmare, şi cei ce au adormit în Hristos sunt pierduţi.
Ar fi absurd să spunem că învățătura despre credința în învierea morților nu face parte din Evanghelie deoarece Evanghelia este doar moartea, îngroparea și învierea Lui Isus când asta face parte până la urmă din nădejdea noastră cu privire la viața veșnică împreună cu Dumnezeu și derivă direct din învierea Lui Isus.
Pavel spune „înainte de toate” nu că „asta e totul și nimic mai mult”, el spune că asta e baza de la care pornim nu că baza e totul.
O clădire care are doar fundație nu e funcțională nu ajută la nimic. Trebuie să fie completă cu ziduri și acoperiș ca să ne poată proteja, dar evident nu poate exista nici fără fundație, s-ar prăbuși la prima adiere de vânt.
Și totuși mulți asta învață și o fac pentru că o Evanghelie incompletă îi ajută să-și promoveze propriile lor doctrine și practici denominaționale.
Majoritate celor care resping botezul spre iertarea păcatelor poruncit de Isus folosesc ca argument și 1 Corinteni 15:1-4 sugerând că porunca cu privire la botez nu face parte din propovăduirea Evangheliei, argumentând astfel falsa separare între credință și botez inexistentă în scriptură dar atât de necesară teoriei lor „numai prin credință”.
Da numai prin credință dacă prin asta înțelegem credința Evangheliei în totalitatea învățăturilor sale în contrast cu alte sisteme cum ar fi cel al Vechiului Testament dar nu numai prin creduință dacă asta duce la excluderea altor porunci și învățături date de Isus Hristos.
Același Pavel inspirat de Duhul Sfânt a scris și
1 Timotei 4:1-6
1 Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor,
2 abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor.
3 Ei opresc căsătoria şi întrebuinţarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulţumiri de către cei ce cred şi cunosc adevărul.
4 Căci orice făptură a lui Dumnezeu este bună şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţumiri;
5 pentru că este sfinţit prin Cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune.
6 Dacă vei pune în mintea fraţilor aceste lucruri, vei fi un bun slujitor al lui Hristos Isus, fiindcă te hrăneşti cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături pe care ai urmat-o până acum.
Aceptarea unor învățături false cu privire la căsătorie și la ce este permis sau interzis în alimentație duce la lepădarea de credință. El nu vorbește aici de respingerea morții, îngropării și învierii Lui Isus pe care și acei învățători falși o proclamă ci despre învățături specifice care țin de practicarea credinței.
Și Tit 1:9-11
9 să se ţină de Cuvântul adevărat, care este potrivit cu învăţătura, pentru ca să fie în stare să sfătuiască în învăţătura sănătoasă şi să înfrunte pe potrivnici.
10 În adevăr, mai ales printre cei tăiaţi împrejur, sunt mulţi nesupuşi, flecari şi amăgitori,
11 cărora trebuie să li se astupe gura. Ei buimăcesc familii întregi, învăţând pe oameni, pentru un câştig urât, lucruri pe care nu trebuie să le înveţe.
Și Fapte 16:4-5
4 Pe când trecea prin cetăţi, învăţa pe fraţi să păzească hotărârile apostolilor şi prezbiterilor din Ierusalim.
5 Bisericile se întăreau în credinţă şi sporeau la număr din zi în zi.
Respectarea hotărârilor apostolilor ducea la întărirea și mărirea credinței și nu doar proclamarea morții, îngropării și învierii Domnului care, repet, este baza Evangheliei dar nu toată Evanghelia.
Și 1 Corinteni 4:17
Pentru aceasta v-am trimis pe Timotei, care este copilul meu preaiubit şi credincios în Domnul. El vă va aduce aminte de felul meu de purtare în Hristos şi de felul cum învăţ eu pe oameni pretutindeni în toate Bisericile.
Același set de învățături care duc la aceleași practici în toate bisericile.
Credința Noului Testament înlocuiește Vechiul Testament
Galateni 3: 23-25
23 Înainte de venirea credinţei, noi eram sub paza Legii, închişi pentru credinţa care trebuia să fie descoperită.
24 Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă.
25 După ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta.
Legea a fost dată prin Moise dar Harul și adevărul au venit prin Isus Hristos
Ioan 1:17
„căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos.”
Vechiul Testament nu avea doar cele 10 porunci pe care Moise le-a primit pe table de piatră de la Dumnezeu. Legământul cu Dumnezeu cerea israeliților să respecte toate poruncile date de Dumnezeu prin Moise nu doar cele de pe tablele de piatră.
La fel Noul Testament nu are doar moartea, îngroparea și învierea lui Isus ci toate învățăturile și poruncile Sale.
Isus singurul care are toată autoritarea ne cere direct și explicit să învățăm toate poruncile Sale nu doar pe unele.
Matei 28:18-20
18 Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.
19 Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
20 Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.”
Fapte 20:32
Şi acum, fraţilor, vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu şi a Cuvântului harului Său, care vă poate zidi sufleteşte şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi.
Adevărata succesiune apostolică este cea a respectării cuvântului în totalitatea sa și nu una fizică.
Ioan 8:39
39 „Tatăl nostru”, I-au răspuns ei, „este Avraam.” Isus le-a zis: „Dacă aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.
Ei chiar erau descendenții lui Avram dar faptul că nu practicau aceeași credință ca el îi descalifica a se numi copii ai Lui Dumnezeu.
1 Corinteni 4:6
Fraţilor, pentru voi am spus aceste lucruri, în icoană de vorbire, cu privire la mine şi la Apolo, ca, prin noi înşine, să învăţaţi să nu treceţi peste ce „este scris” şi niciunul din voi să nu se fălească deloc cu unul împotriva celuilalt.
Galateni 1:6-8
6 Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos la o altă evanghelie.
7 Nu doar că este o altă evanghelie, dar sunt unii oameni care vă tulbură şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos.
8 Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!
Denominațiunile au crezuri, mărturisiri de credință și catehisme care definesc totalitatea doctrinelor și practicilor lor și pe care credincioșii lor sunt obligați să și le însușească pentru a fi recunoscuți ca membri și oamenii în general nu au nici o problemă cu asta.
Din păcate au o mare problemă dacă le spui că singurul crez pe care îl ai este Isus Hristos, că mărturisirea ta de credință și catehismul după care te ghidezi este întreg cuvântul Lui Dumnezeu și nu doar părți și acelea amestecate cu învățături și obiceiuri omenești.
Crezurile, mărturisirile de credință și catehismele omenești nu numai că nu promovează unitatea cerută de Hristos ci sunt expresia dezbinărilor.
Când apostolul Pavel folosește expresia „O singură credință” el nu se referă doar la actul personal de a crede în moartea, îngroparea și învierea Lui Isus ci la totalitatea învățăturilor Lui Hristos pe care le avem la dispoziție în scrierile Noului Testament.
Întoarcerea la Cuvântul Lui Hristos în totalitatea învățăturilor sale este singura cale spre unitate, spre unirea credinței despre care le scria Pavel efesenilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu