Doar Creștin: Cum are loc nașterea din nou?

Nașterea din nou este acea transformare radicală a minții și vieții fără de care nu putem intra în împărăția Lui Dumnezeu și fără de care nu putem avea roadele Duhului Sfânt din care cea mai importantă este dragostea.

Isus spune că nașterea din nou este din apă și din Duh.

Ce a vrut să spună? Ce rol au cele două elemente, unul de pe pământ-apa și unul din cer-Duhul Sfânt în nașterea din nou.

Sau poate a folosit un limbaj simbolic și se referă la cu totul altceva.

Isus îi spune lui Nicodim dar și nouă tuturor că fundamentul nașterii din nou este jertfa Sa mântuitoare și că putem beneficia de această jertfă primind harul Său prin credință, acea credință autentică care se manifestă prin supunere, acea credință care lucrează după adevăr.

Același Isus care spune la Ioan 3:16 că suntem mântuiți prin credință spune la Marcu 16:15-16: 

„Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptura”. 

Cine va crede și se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit.” 

Culmea, aici chiar avem un rezumat al Evangheliei pentru că sunt printre ultimele cuvinte adresate de Isus apostolilor înainte de înălțarea Sa la Cer.

Stai puțin! 

Dacă Ioan 3:16 este „evanghelia în miniatură” și Isus spune că trebuie să credem pentru a fi mântuiți, de ce tot El spune în Marcu 16:16 că trebuie să credem și să fim botezați în apă pentru a fi mântuiți? 

Se contrazice Isus în declarații? Nu, El nu s-a contrazis nici măcar o dată.

Sau poate că El a vorbit deja despre apă în contextul mai larg al lui Ioan 3:16? 

Vă amintiți de „născut din apă” din Ioan 3:5? Dacă prin „apă” Isus se referea la botez, adică cufundarea în apă, atunci contradicția pur și simplu dispare.

Dar asta este imposibil! De sute de ani ni se repetă că botezul nu are nici o legătură cu nașterea din nou și că nu putem adăuga nimic la credință pentru a primi mântuirea!

Dacă nașterea din nou este atât de importantă așa cum am stabilit deja că a afirmat Isus, este vital să înțelegem ce a vrut El să spună prin expresia „născut din apă și din Duh”. Și pentru a face asta trebuie să renunțăm la orice fel prejudecată confesională, să dăm jos ochelarii de cal ecleziastici și să privim doar la Sfânta Scriptură căutând să înțelegem exact mesajul Lui Isus. Repet și subliniez, subiectul nașterii din nou este atât de important încât nu ne permitem să greșim, așa că nu contează ce spun oamenii despre asta ci doar ce spune Isus, cel care a inventat acest concept.

Cu privire la ce a vrut să spună prin „Duh” este unanimitate, toți înțelegem că se referă la Duhul Sfânt și la implicarea Sa în transformarea radicală pe care o cere de la fiecare prin nașterea din nou. Pur și simplu fără puterea și călăuzirea Duhului Sfânt este imposibil să experimentăm o naștere din nou autentică. Carnea, adică firea pământească nu poate moșteni Împărăția Lui Dumnezeu. O spune clar Isus la 

Ioan 3:6 

„Ce este născut din carne este carne şi ce este născut din Duh este duh”

Matei 26:41

„Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă”

Ioan 6:63

„Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă”

O spune și apostolul Pavel la 1 Corinteni 15:50

„Ce spun eu, fraţilor, este că nu pot carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu, şi că putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.”

Dar atunci nu este suficient Duhul? Ce rol are apa? Sau ce a vrut să spună prin apă dacă a folosit cuvântul simbolic?

Cu privire la ce a vrut să spună prin „apă” părerile sunt împărțite și în principal sunt două abordări diferite.

1.Categoria celor care cred că cuvântul „apă” este un simbol pentru altceva. 

Ei spun că Isus folosește cuvântul apă în mod simbolic referindu-se de fapt la cu totul altceva. Și aici părerile sunt împărțite și avem  două subcategorii.

- Unii spun că Isus se referă de fapt la apa din burta mamei, la lichidul amniotic în care stă orice copil până la naștere. Adică pentru a ne naște din nou trebuie mai întâi să ne naștem din apa-lichid amniotic și apoi cândva din nou din Duhul Sfânt. Cum contextul imediat nu arată că acesta ar fi sensul cuvântului apă ar trebui să găsim alte pasaje din Biblie unde se face această asociere sau de unde putem deduce asta.

Prima problema este că nu există nicăieri în Sfânta Scriptură o astfel de asociere. 

A doua problemă este exprimarea redundantă. Este clar că mântuirea, nașterea din nou, se adresează ființelor umane păcătoase și responsabile de faptele lor, adică celor care au trecut deja prin procesul nașterii naturale care implică lichidul amniotic. De ce să repete Isus ca fiind necesar ceva ce deja avem în mod natural?

A treia problemă ridicată de această interpretare este că implică două nașteri dar Isus nu vorbește nicăieri despre două nașteri din nou, una naturală din apa-lichid amniotic  și alta din Duh și nici măcar despre una în două etape ci despre o singură naștere din nou, de sus, a oamenilor păcătoși și care are loc o singură dată și care este atât din apă cât și din Duh. 

- Alții spun că Isus a folosit cuvântul apă ca un simbol pentru Cuvânt arătând rolul extrem de important pe care îl are Cuvântul Lui Dumnezeu în primirea mântuirii.

Cum contextul imediat nu arată că acesta ar fi sensul cuvântului apă ar trebui să găsim alte pasaje din Biblie unde se face această asociere și, da, sunt câteva.

Apostolul Pavel spune că puterea de mântuire a Lui Dumnezeu pentru cei ce cred a fost pusă în Evanghelie și că neprihănirea se capătă prin credință.

 Romani 1:16-17

16 Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului;

17 deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.”

Apostolul Petru spune că suntem născuți din nou dintr-o sămânță care nu poate putrezi, referindu-se la Duhul Sfânt, prin Cuvântul Evangheliei despre care, de asemenea, spune că este viu și rămâne în veac.

1 Petru 1:18-25

18 căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri,

19 ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.

20 El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii şi a fost arătat la sfârşitul vremurilor pentru voi,

21 care, prin El, sunteţi credincioşi în Dumnezeu, care L-a înviat din morţi şi I-a dat slavă, pentru ca credinţa şi nădejdea voastră să fie în Dumnezeu.

22 Deci, ca unii care, prin ascultarea de adevăr, v-aţi curăţit sufletele prin Duhul ca să aveţi o dragoste de fraţi neprefăcută, iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii din toată inima,

23 fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac.

24 Căci orice făptură este ca iarba şi toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă şi floarea cade jos,

25 dar Cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este Cuvântul care v-a fost propovăduit prin Evanghelie.

Chiar Isus spune la Matei 13:19-23 că sămânța care produce roade în solul fertil este Cuvântul Evangheliei care produce roadele Duhului  în inimile bune. Da, Cuvântul Domnului are un rol esențial în primirea mântuirii de către orice om. Credința vine în urma auzirii cuvântului. Cuvântul este „sabia Duhului” este instrumentul prin Duhul Lui Dumnezeu ne vorbește și ne instruiește. Dar tocmai Cuvântul Domnului ne trimite la apa botezului prin poruncile directe ale Lui Isus din Evanghelii, prin exemplele de convertiri relatate în Faptele Apostolilor și prin explicațiile din epistole așa că nu putem exclude porunca botezului în apă pentru iertarea păcatelor din mesajul de bază al Evangheliei chiar dacă unii încearcă asta din răsputeri.

Dacă Evanghelia prin care Filip l-a propovăduit pe Isus famenului etiopian nu cuprindea și învățătura despre botezul în apă cum putea famenul să exclame : „Uite apă, ce mă împiedică să fiu botezat?”  Fapte 8:26-39

De unde știa famenul despre botez dacă propovăduirea Lui Isus nu cuprindea și învățătura despre botez?

Dacă Evangheliei prin care Anania trimis de Domnul Isus l-a instruit pe Saul cum să devină Pavel nu cuprindea și porunca despre botez de ce Anania i-a cerut asta lui Saul? 

Fapte 22:16

Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul şi fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului.

A vorbit Anania de la sine sau i-a transmis Cuvântul Domnului?

Nu credea deja Saul în acel moment? Nu Îl văzuse deja pe Domnul? Nu se pocăise postind și rugându-se trei zile? Ba da dar a mai fost nevoie de ceva, de botez, pentru a se naște din nou.

Și atunci ne întrebăm de ce ar fi folosit Isus cuvântul apă ca simbol pentru  Cuvântul care ne întoarce apoi la apa apă!?

De fiecare dată când Isus a folosit un cuvânt în mod simbolic a venit și cu explicații ca să arate ce a vrut să spună.

La Ioan 3:8 folosește cuvântul vânt ca simbol pentru Duhul Sfânt și știm asta pentru că textul ne spune. 

La Ioan 7:37-38 folosește chiar cuvântul apă ca simbol pentru Duhul Sfânt și știm asta pentru că textul ne spune.

La Matei 13:19-23 folosește cuvântul sămânță ca simbol pentru Cuvânt și știm asta pentru că textul ne spune.

La Ioan 3:5 folosește cuvântul apă în legătură cu nașterea din nou și nu vine cu nici o explicație ulterioară prin care să ne arate că l-ar fi folosit ca simbol pentru altceva.

Și atunci de să facem noi astfel de speculații? 

De ce să nu acceptăm pur și simplu ce ne spune El? Doar pentru că nu se potrivește cu acea teoria despre mântuire care exclude categoric orice altceva în afară de credință? 

Și totuși, dacă nașterea din nou este de sus de ce ar implica Isus în ea ceva atât de pământesc cum este apa, ceva atât de „material”? 

Când Isus i-a întrebat pe farisei de unde venea botezul lui Ioan ei nu au răspuns.

Matei 21:25-27

25. Botezul lui Ioan de unde venea? Din cer sau de la oameni?” Dar ei vorbeau între ei și ziceau: „Dacă vom răspunde: ‘Din cer’, ne va spune: ‘Atunci de ce nu l-ați crezut?’ 26. Și dacă vom răspunde: ‘De la oameni’, ne temem de norod, pentru că toți socotesc pe Ioan drept proroc.” 27. Atunci au răspuns lui Isus: „Nu știm!” Și El, la rândul Lui, le-a zis: „Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri.

Noi știm însă că venea de la Dumnezeu adică de sus, din cer, pentru că Isus ne confirmă asta. Și mai știm că deși venea de sus implica ceva foarte pământesc și anume cufundarea în apă și chiar Mântuitorul despre care, de asemenea, știm că a venit din cer a fost botezat de Ioan în apă.

Altă dată un păgân, un general sirian, Naaman, s-a cufundat de 7 ori în Iordan și a fost vindecat de lepră (2 Împărați 5:1-19). Apa Iordanului l-a spălat pe sirian de lepră? Împăratul lui Israel l-a curățit? Prorocul Elisei  l-a vindecat? Nu, ci chiar Dumnezeu. Când a făcut Dumnezeu minunea?  Când a citit împăratul scrisoarea de recomandare? Când era pe drum spre Elisei? Când a auzit cuvintele prorocului? Când s-a cufundat prima oară în apă? Sau când s-a cufundat a 7-a oară? Da, minunea s-a produs exact când a făcut tot ceea ce Dumnezeu i-a transmis prin intermediul prorocului că trebuie să facă!

Și noi avem la Ioan 3:1-22 mai mult decât un proroc îl avem pe Fiul Lui Dumnezeu. 

A fost Isus cel venit din cer pe pământ Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat?

A demonstrat că așa a fost! Toate semnele și minunile făcute de El inclusiv învierea Sa glorioasă asta ne arată!

A fost Isus cel venit din cer pe pământ om adevărat din om adevărat? 

Bucuria Lui, plânsul Lui, foamea Lui, setea Lui, oboseala Lui, suferința Lui și în cele din urmă moartea Lui arată că da, a fost om deplin.

Nu jumătate Zeu și jumătate om ca eroii din mitologia greacă ci în deplinătate atât Dumnezeu cât și om.

Și dacă Cel care este Dumnezeu întrupat adică în același timp atât ceresc cât și pământesc ne spune că nașterea din nou implică atât ceva ceresc, Duhul Sfânt, cât și ceva pământesc, adică apa, de ce ne îndoim de El. De ce li se pare unora imposibil de acceptat?

2. Categoria celor care cred că apa din Ioan 3:5 înseamnă chiar apă, apa botezului. Și aici avem două subcategorii.

- Cei mai mulți, cred atât de mult în puterea apei încât au uitat de credință și de celelalte condiții pe care Isus le cere înainte de cufundarea în apă. 

Concentrarea excesivă asupra efectelor botezului, combinată cu factori istorici şi politici, a dus la ritualizarea sa, la transformarea botezului într-o „sfântă taină” adică într-un act cu putere în sine în care apa sfințită deține rolul purificator. 

Isus a specificat clar că fundamentul nașterii din nou este jertfa Sa mântuitoare așa că nu putem transfera apei puterea și rolul jertfei Lui Hristos. Sângele Lui Hristos, sângele noului legământ este cel care ne purifică, apa este doar mediul unde ne identificăm cu Isus în moartea, îngroparea și învierea Lui, nicidecum agentul purificator.

Astfel s-a trecut cu vederea prea uşor peste faptul că botezul îşi produce efectele numai dacă este făcut în condiţiile pe care Hristos şi apostolii le-au enunţat și anume dacă este precedat de credință, pocăință și mărturisire.

Din păcate, pentru mulți botezul a devenit un ritual cu putere în sine care produce nașterea din nou indiferent de credința, pocăința și mărturisirea celui botezat intrând astfel în contradicție directă cu poruncile Lui Isus și practica bisericii de la început.

-Ultima categorie este a celor puțini care cred că apa din Ioan 3:5 înseamnă chiar apă dar care știu de asemenea că fundamentul nașterii din nou este Jertfa Lui Isus și că credința autentică este cea care se supune Lui Isus, că puterea mântuitoare a Evangheliei  stă în ascultarea de El prin împlinirea poruncilor Sale, mai precis prin credință, pocăință, mărturisire și botez.

Și totuși de ce a ales Isus tocmai apa?

„...Părinte, dacă prorocul ţi-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult trebuie să faci ce ţi-a spus: ‘Scaldă-te şi vei fi curat.’”(2 Împ.5:13) 

„După aceea, Isus şi ucenicii Lui au venit în ţinutul Iudeii; şi stătea acolo cu ei şi boteza” ( Ioan 3:22)

Continuare naturală a discuției cu Nicodim este ignorată de cei mai mulți comentatori ai scripturii dar ea este acolo, dacă suntem studenți serioși ai bibliei nu putem trece cu vederea versetul 22.

Teoria din discuția cu Nicodim se transformă în practica botezului cu ucenicii. Așa se închide cercul.

La Ioan 3:1-22 Isus ne învață că pentru a vedea=a intra în Împărăția lui Dumnezeu = a primi mântuirea= a primi iertarea păcatelor trebuie să ne naștem din nou, că nașterea din nou are ca fundament jertfa Sa și că se face prin credință din apă și din Duh. 

Asta nu este opțional, este absolut obligatoriu, El subliniază repetat că trebuie, nimeni nu poate intra în Împărăția Sa fără să fie născut din nou, din apă și din Duh. 

La Marcu 16:15-16 Isus spune că pentru a fi mântuiți trebuie să credem și să fim botezați în apă. 

La Matei 28:19-20 Isus spune că pentru a deveni ucenici ai săi trebuie să fim botezați în apă.

La Romani 6:3-6

3. Nu știți că toți câți am fost botezați în Isus Hristos, am fost botezați în moartea Lui? 4. Noi, deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropați împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morți prin slava Tatălui, tot așa și noi să trăim o viață nouă. 5. În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El și printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. 6. Știm bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în așa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului,

Galateni 3:26-27

26. Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Hristos Isus. 27. Toți care ați fost botezați pentru Hristos v-ați îmbrăcat cu Hristos.

Coloseni 2:11-13

11. În El ați fost tăiați împrejur nu cu o tăiere împrejur făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământești, 12. fiind îngropați împreună cu El prin botez și înviați în El și împreună cu El prin credința în puterea lui Dumnezeu, care L-a înviat din morți. 13.Pe voi, care erați morți în greșelile voastre și în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viață împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greșelile.

Apostolul Pavel spune că identificare cu moartea și învierea Lui Isus, îmbrăcarea cu Isus și circumcizia spirituală a inimii făcută de Duhul Sfânt au loc prin și în timpul botezului în apă, nici înainte nici după.

De ce? Pentru că acolo se întâlnesc apa și Duhul nașterii din nou așa cum a poruncit Isus.

Nu doar apă și Nu doar Duh ci apă și Duh împreună. 

Cufundare duhovnicească în Hristos nu poate fi separată și nu poate să preceadă cufundarea în apă pentru că atunci la botezul în apă are loc iertarea păcatelor și nașterea din nou prin primirea făgăduinței Duhului Sfânt ca locuire în fiecare credincios.

Cum au înțeles și au pus în practică apostolii nașterea din nou vedem chiar de la începutul bisericii când 3000 de oameni au devenit primii creștini, adică primii născuți din nou?

Fapte 2:37-44

37 După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?”

38 „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.

39 Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.”

40 Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna şi zicea: „Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.”

41 Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.

42 Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.

43 Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne.

44 Toţi cei ce credeau erau împreună la un loc şi aveau toate de obşte.

La Fapte 2:44 se face referire la cei ce credeau. Cine erau aceștia? Putem să-i identificăm cu exactitate? Evident că da!

Erau cei care crezând și primind propovăduirea lui Petru s-au pocăit și au fost botezați în apă și astfel adăugați la grupul ucenicilor (Fapte 2:41)

Erau cei cărora Petru le spusese să se mântuiască (Fapte 2:40)

Erau cei cărora Petru le spusese să se pocăiască și să fie botezați spre iertarea păcatelor și pentru a primi darul Duhului Sfânt (Fapte 2:38) 

Erau cei care având inimile străpunse de mesajul evangheliei au întrebat: ce să facem? (Fapte 2:37)

Erau cei care în acea zi minunată au crezut în Isus cel predicat de apostoli și s-au născut din nou din apă și din Duh.

Au pus ei întrebarea greșită când au întrebat ce să facă? 

Au avut ei vreun merit că au făcut exact ce le-a cerut apostolul Petru și au intrat în apă? 

Nicidecum, au fost doar niște robi ascultători.

S-a schimbat între timp mesajul Evangheliei și implicit nașterea din nou? 

De ce a ales Isus apa în loc de orice altceva?

Până la urmă chiar nu contează de ce a ales apa. 

Putea să fie orice altceva. 

Este strict alegerea Lui.

Ceea ce contează este dacă noi Îl credem și acceptăm alegerea Lui, ne supunem Lui și astfel pe baza jerfei Lui ne naștem din nou din nou din apă și din Duh și primim viață veșnică.

Ceea ce contează este dacă noi nu Îl credem și respingem alegerea Lui și atunci indiferent de cât de savante sunt explicațiile prin care justificăm asta rezultatul este același osânda veșnică.

Până la urmă apa este un test simplu de încredere, dar cu consecințe eterne.

Ne punem încrederea în Isus cel înviat acceptând nașterea din nou așa cum a învățat-o El sau ne punem încrederea în teoriile savante ale cărturarilor și fariseilor zilelor noastre?