Un Singur Botez
UN SINGUR BOTEZ
Introducere: Merită să vorbim despre botez?
Privind la lumea religioasă din jurul nostru observăm fără mare greutate o diversitate de botezuri , practicate de diferitele confesiuni creştine.Astfel unii botează bebeluşi alţii adulţi, unii prin cufundare alţii prin stropire sau turnare, unii cred că botezul este doar un obicei alţii cred că face parte integrantă din mesajul evangheliei…chiar şi în Biblie găsim scris despre mai multe botezuri ( botezul lui Ioan , Botezul cu Duhul Sfânt ) şi atunci ne întrebam de ce apostolul Pavel afirmă atât de categoric la Efeseni 4:5 că este un singur botez.Care este acest botez unic la care se referă Pavel?.Putem noi,creştinii secolului 21, să identificăm şi să practicăm acelaşi botez pe care îl practicau primii creştini sau era doar un obicei cultural al acelei epoci, care astăzi nu mai are aceeaşi relevanţă?
Pentru a înţelege ce vrea apostolul să ne spună prin această afirmaţie să vedem mai întâi unde trebuie să plasăm discuţia despre botez , să vedem ce importanţă are subiectul în cauză pentru autorii Noului Testament, mai ales că sunt mulţi aceia care pentru a nu se implica în controverse, de dragul ecumenismului , pur şi simplu evită acest subiect spunând că nu merită discutat.
Atunci când o persoană importantă îşi părăseşte definitiv sau pentru o perioada mare de timp apropiaţii, chiar înainte de plecare are o ultimă cuvântare în care trasează cele mai importante lucruri de făcut în lipsa sa.Cu puţin înainte de înălţarea Sa la Cer , Isus a poruncit apostolilor să-I predice Evanghelia în toata lumea, să-i boteze în Numele Tatălui al Fiului şi al Duhului Sfânt pe cei vor să devină ucenicii Săi şi să-i înveţe toate poruncile Sale(Matei 28:18-20;Marcu 16:15-16) cu specificaţia ca toate acestea trebuie făcute pâna la a doua Sa venire (sfârşitul veacului). Faptul ca Isus a poruncit botezul în contextul acesta ar trebui să fie un argument suficient în acceptarea importanţei botezului în viziunea Sa dar să observam şi că scriitorii inspiraţi ai Noului Testament fac dese referiri la botez, unul dintre ei, autorul Epistolei către Evrei (Evrei 6:1-2), enumerând învăţătura despre botez între doctrinele fundamentale ale credinţei creştine.
Dacă pentru Hristos şi scriitorii inspiraţi ai Noului Testament botezul este un subiect suficient de important ca să-i atribuie o atenţie deosebită cred că merită să-l tratam şi noi cu aceeaşi atenţie pentru a-i descoperi adevăratul sens.
Scopul studiului este acela de a găsi în scriptură acele elemente de identificare care fac din botezul creştin experienţa unică la care se referă apostolul Pavel ,care a fost practicată de primii creştini şi de a compara botezul biblic cu botezurile practicate de principalele confesiuni creştine pentru a vedea în ce măsură acestea urmează învăţătura apostolică.
Pentru a realiza aceasta să vedem ce răspunde Noul Testament la trei întrebări şi apoi ce răspund principalele confesiuni la aceleaşi intrebări:
1.Cine poate fi botezat?
2.Cum se face botezul?
3.De ce (cu ce scop) se face botezul?
I.Botezul practicat în timpul Noului Testament
Unicitatea botezului creştin : Cine poate fi botezat?
Spre deosebire de Vechiul Legământ încheiat între Dumnezeu şi poporul Israel la Sinai şi care îi punea pe evrei prin naştere naturală în relaţie cu Dumnezeu , Noul Legământ are câteva caracteristici fundamental diferite:
1. Se adresează tuturor oamenilor nu doar unui singur popor ( Geneza 12:3; Ioan 3:16-17; Matei 28:18-20 ).
2. Are la bază cunoaşterea personală directă a Lui Dumnezeu prin întruparea Fiului Său şi prin propovăduirea Evangheliei ( Evrei1:1-2; Ioan 1:1-18; Evrei 8:11 ; Ioan 17:17;1Corinteni 15:1-7 etc.).
3. Oferă iertarea păcatelor,mântuirea, celor care primesc (cred) propovăduirea Evangheliei şi se supun ei (Marcu 16;15-16; Romani 1:16-17; 1Petru 1;22-25 ) pe baza jertfei unice a Lui Hristos pentru întreaga omenire ( Evrei 8:12; Evrei 9;24-,28 ).
Deşi mulţi consideră în zilele noastre botezul ca fiind o experienţă ulterioră convertirii studiind poruncile Lui Hristos (Matei 28:18-20; Marcu 16:15-16) ca şi exemplele de convertiri din cartea Faptele Apostolilor si anume:
- cei 3000 din Ziua Cincizecimii (Fapte 2:14-41);
- samaritenii (Fapte 8:5-13);
- famenul etiopian (Fapte 8:35-39);
- Pavel (Fapte 9:17-18;22:16);
- Corneliu şi cei din casa sa ( Fapte 10:34-48 );
- Lidia ( Fapte 16:13 );
- temnicerul şi cei din casa sa ( Fapte 16:31-33 );
- corintenii ( Fapte 18:8 ) ;
- ucenicii lui Ioan Botezatorul (Fapte 19:3-5),
observăm legătura directă între propovăduire , botez şi convertire şi distingem modelul unic poruncit de Hristos şi practicat de apostoli.
Tuturor celor botezaţi li s-a propovăduit Evanghelia în prealabil şi au ales, în deplină cunoştinţă de cauză şi fără să fie obligaţi, să devină ucenici ai Lui Hristos adică să se convertească la creştinism.
Tot la acest punct să observăm şi faptul că întrucât Noul Legământ a început în Ziua Cincizecimii a anului 33 după Hristos şi este valabil până la a doua venire a Mântuitorului , botezul creştin are aplicabilitate doar pentru oamenii care trăiesc pe pământ în acest interval de timp indiferent de sex naţionalitate , culoarea pielii sau de clasa socială.
Cine poate fi botezat?:
Conform scripturii pot fi botezaţi toţi aceia care au maturitatea de a înţelege şi crede mesajul Evangheliei şi aleg în mod liber şi conştient să devină creştini.
Unicitatea botezului creştin :Cum se face botezul?
Cu toate că informaţiile pe care ni le oferă Noul Testament în privinţa modului practic în care se făcea botezul sunt mai puţine decât cele referitoare la scopul botezului ,ele sunt suficiente pentru a putea distinge modelul unic practicat de primii creştini.
Hristos a poruncit la Matei 28:18-20 ca botezul să se facă în Numele Tatălui al Fiului si al Duhului Sfânt.Uneori întâlnim în Noul Testament formula “botezaţi în Numele Domnului Isus” (de exemplu Fapte 8:16;19:5) dar acolo nu se indică cum se făcea practic botezul ci este arată autoritatea care i-a mandatat să poruncească şi să practice acel botez. Botezul în Numele Domnului Isus este cel poruncit si autorizat de către Hristos însuşi şi anume cel făcut în Numele Tatălui al Fiului şi al Duhului Sfânt.
Conform cu Galateni 3:26-27 ; Romani 6:1-6 botezul în apă este identificarea cu Hristos în moartea şi învierea sa , pentru cel botezat însemnând moartea eului , îngroparea şi învierea la o noua viaţă în Hristos.
În limba originală a Noului Testament ,greaca, a boteza înseamnă literalmente a cufunda.
Exemplul cel mai complet de convertire relatat în cartea Faptele Apostolilor 8:35-39 ne arată că după ce Filip L-a propovăduit pe Isus famenului şi acesta şi-a mărturisit credinţa,etiopianul a fost botezat specificându-se de către Luca că amândoi au intrat (versetul 38) şi au ieşit din apă (versetul 39), acest lucru fiind posibil doar într-un loc unde era o apă suficient de mare.Dacă Filip ar fi avut instrucţiuni de la apostoli că poate face botezul şi în alt mod, de exemplu prin stropire, nu era nevoie să aştepte să ajungă la apa respectivă şi l-ar fi botezat pe famen în căruţă , pe drum.
Cum se face botezul?:
Conform scripturii botezul creştin se face în Numele Tatălui al Fiului şi al Duhului Sfânt printr-o singură cufundare completă în apă.
Unicitatea botezului creştin : De ce (cu ce scop) se face botezul?
Dumnezeu nu face nimic întâmplător şi nu dă omului porunci absurde fără înţeles şi fără scopuri precise.Nici porunca privitoare la botez nu face excepţie şi Sfânta Scriptură prin numeroasele exemple ne arată într-o manieră elocventă importanţa botezului în viaţa credinciosului creştin.
Mântuirea este cadoul lui Dumnezeu pentru oameni (Isaia 55:1-4;Matei 11:31-34) nimeni nu poate face nimic să o merite pentru că a fost câştigată prin jertfa Fiului Său pe cruce(Ioan3:14-18 ), dar pentru a beneficia de ea trebuie să ascultăm de Hristos(Matei 7:21-25).Această ascultare (supunere ) este pe de o parte specifică întrucât este caracteristică numai creştinismului şi pe de altă parte universală intrucât condiţiile pe care Isus le pune sunt valabile pentru toţi oamenii.O Evanghelie universală este logic să aibă cerinţe universal valabile pentru toţi oamenii care trăiesc în perioada de aplicabilitate a Noului Legamânt.Astfel e de aşteptat ca aceste cerinţe să le găsim atât în cuvintele Mântuitorului redate in cele patru Evanghelii cât şi în scrierile apostolilor, în alte cărţi ale Noului Testament.Aceste condiţii sunt:
1. Auzirea: Marcu 16:15; Romani 10:13-17.
2. Credinţa : Ioan 8:24 ;Romani 10:9-11.
3. Pocăinţa : Luca 13: 3-5 ; Fapte 3:19.
4. Marturisirea : Matei 10:32-33 ; Romani10:9-11.
5. Botezul : Marcu 16:16 ; Fapte 2:37-41
Mântuitorul şi-a exercitat în scurta lucrare pe pământ dreptul şi puterea de a ierta păcatele într-un mod direct în multe cazuri particulare dar după ce s-a înălţat la Cer a pus puterea de mântuire a Sângelui Său în Evanghelie (Marcu 16:15-16).Toti oamenii au astfel posibilitatea de a beneficia de mântuirea câştigată de Hristos prin împlinirea aceloraşi condiţii.Botezul este una dintre aceste condiţii aşa cum rezultă atât din declaraţiile directe ale Lui Isus cât şi din învăţătura apostolilor Petru şi Pavel. Astfel:
1.Isus a poruncit botezul ca fiind modalitatea practică distinctivă prin care cei care cred în El devin ucenici ai Săi , conform cu Matei 28:19
19Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezîndu -i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh.
Isus a poruncit botezul ca fiind modalitatea practică distinctivă prin care orice persoană care crede în El poate primi mântuirea pe care a câştigat-o la cruce, prin jertfa Sa , pentru toţi oamenii . Marcu 16:15-16 15Apoi le-a zis: ,,Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. 16Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit.
În conformitate cu învăţătura lui Isus, botezul este o condiţie şi nu o consecinţă a mântuirii.Isus nu spune că cine va crede va fi mântuit şi drept consecinţă poate fi botezat, El spune foarte clar că trebuie îndeplinite ambele condiţii, credinţa şi botezul, pentru primirea mântuirii de către cei ce au auzit propovăduirea.El mai spune şi că un botez făcut fără credinţă nu are nici o valoare . Cine nu va crede indiferent dacă se va boteza sau nu , va fi osândit.Astfel şi ordinea devine obligatorie : propovăduire => credinţă=>botez=>mântuire.
2.Apostolul Petru este consecvent învăţăturii Mântuitorului şi afrmă că mântuirea o putem gasi doar în Hristos (Fapte 4:12) prin ascultarea de Adevăr
( supunerea faţă de Cuvântul Evangheliei, 1Petru 1:22-25 ) .Fiind primul apostol care a predicat Evanghelia, în ziua cincizecimii a anului 33 , le-a spus celor ce au întrebat, ce anume trebuiau să facă pentru a fi iertaţi de păcate şi pentru a deveni creştini.Fapte 2:37-41.
„37. După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă, şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?”
38. „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.
39. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.”
40. Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna, şi zicea: „Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.”
41. Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.“
Pentru apostolul Petru ca şi pentru Isus botezul este o condiţie a primirii mântuirii şi nu o consecinţă.Tot Petru ne explică la 1 Petru 3:20,21 cum contribuie botezul,prin ascultare, la primirea mântuirii.El afirmă că nu apa este agentul purificator dar că atunci când suntem botezaţi , apa ne separă de lumea condamnată aşa cum apa potopului l-a separat pe Noe de lumea pedepsită de Dumnezeu.Botezul, în concepţia sa, este manifestarea practică a acceptării credinţei în Hristos, este confirmarea credinţei noastre înaintea Lui Dumnezeu,consecinţa fiind primirea mântuirii.
3. Apostolul Pavel a primit Evanghelia prin revelaţie directă de la Isus, el întâlnindu-se foarte rar cu ceilalţi apostoli ( Galateni 1:16-24 ; 2:1-9).Acest fapt face ca poziţia sa faţă de învăţăturile evangheliei să fie extrem de importantă neexistând posibilitatea să fi fost influenţat de Petru sau de ceilalţi apostoli în scrierile sale.Petru însă ne confirmă corectitudinea învăţăturilor lui Pavel considerând epistolele sale scripturi insuflate de Dumnezeu (2Petru 3:16).
Pavel ca şi Petru învaţă că iertarea păcatelor a fost câştigată de Hristos prin jertfa Sa (Coloseni 1:14) , că este oferită prin har (Efeseni 2:8,9) tuturor oamenilor şi că este primită de cei care se supun Evangheliei (Romani 1:16,17 ;
2 Tesaloniceni 1:8,9).
Astfel şi pentru Pavel botezul este alături de credinţă o condiţie în primirea mântuirii , fiind modalitatea prin care ne identificăm cu Hristos în moartea şi învierea Sa (Romani 6:1-6 ; Coloseni 2:11,12) , primim iertarea păcatelor (Coloseni 2:13; Fapte 22:16) şi devenim copii ai lui Dumnezeu ( Galateni 3:26-28).
Fapte 22:16. “Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul, şi fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului.”
Galateni 3:26-28 “26. Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Isus.27. Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos,v-aţi îmbrăcat cu Hristos.28. Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus.”
Cu ce scop se face botezul?
Conform scripturii botezul trebuie făcut pentru ne identifica cu Isus în moartea şi învierea Sa , pentru (spre) a primi iertarea păcatelor, pentru a deveni copii ai Lui Dumnezeu altfel spus pentru a ne converti la creştinism religia Lui Hristos.
În concluzie pentru această primă parte putem spune ca botezul în perioada Noului Testament avea câteva caracteristici care îl făcea să fie o experienţă unică.În biserica primară erau botezaţi cei care în urma auzirii Evangheliei doreau sa devină creştini.Cei ce credeau erau cufundaţi în apă în Numele Tatălui , al Fiului şi al Duhului Sfânt spre (pentru) iertarea pacatelor. Astfel ei se năşteau din nou , din apă şi din Duh (Ioan 3:5;Tit 3:4-6) şi drept consecinţă primeau darul Duhului Sfânt şi erau adăugaţi de către Domnul Împărăţei Sale, Bisericii(Fapte 2:38-41).Despre acest fel de botez afirmă Pavel ( Efeseni 4:5 ) că este unul singur.Cei care fuseseră botezaţi cu un botez care nu întrunea aceste caracteristici erau rebotezaţi ( Fapte 19:3-5 ).
II. Botezuri practicate de confesiunile creştine
În partea a doua a studiului o să vedem cum răspund principalele confesiuni creştine la cele trei întrebări : Cine? , Cum?, De ce? pentru a vedea în ce măsură respectă învăţătura Lui Isus şi a apostolilor Săi cu privire a botez.Pentru a nu înţelege greşit poziţia lor faţă de botez vom folosi cele mai autorizate surse,fie cărţile oficiale de catehism în cazul ortodocşilor şi catolicilor fie declaraţiile de credinţă statutare (recunoscute oficial) în cazul celorlate culte care nu au cărţi speciale de cateheză.
1.Botezul în Biserica Ortodoxă
Catehismul ortodox spune :
“Botezul este Sfânta Taină prin care omul, prin întreita afundare în apa sfinţită şi prin rostirea de catre preot a cuvintelor: "Botează-se robul (roaba) lui Dumnezeu (Numele) în numele Tatălui, amin şi al Fiului, amin şi al Sfântului Duh, amin", dobândeşte iertare de păcatul strămoşesc, se naşte din nou duhovniceşte în Hristos şi se face membru al Bisericii. După Botez, duhovniceşte omul este om nou, căci s-a născut duhovniceşte "din apă şi din Duh" (Ioan 3, 5).
Lucrarea de căpetenie în sfânta slujba a Botezului este afundarea întreita în apă curată şi sfinţită în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, adică în numele Sfintei Treimi. Afundarea închipuieşte moartea şi îngroparea Mântuitorului şi moartea omului celui vechi al păcatului, iar ridicarea din apă închipuieşte învierea de a treia zi a Domnului şi naşterea omului celui nou curat şi drept in Hristos-Domnul. Omul născându-se astfel duhovniceşte se face mădular al trupului tainic al lui Hristos, adică se face membru al Bisericii, cum zice Sfântul Apostol Pavel: ,,Împreuna cu El (cu Hristos) ne-am ingropat prin botez întru moarte; pentru ca după cum Hristos a înviat din morţi prin mărirea Tatălui, aşa şi noi să avem o viaţă nouă" (Romani 6, 4). Celelalte lucrări (ceremonii) de la Botez au şi ele câte un înţeles: Lepădările înseamna îndepărtarea puterii diavolului de la cel ce se botează; împreunările cu Hristos înseamnă unirea cu Mântuitorul şi cu Biserica Lui; suflarea de trei ori a preotului peste faţa celui ce se botează înseamnă că el trebuie să mărturiseasca totdeauna pe Domnul; veşmântul său pânza albă în care se îmbracă cel botezat înseamnă curăţenia sufletului şi a vieţii creştineşti; lumânarea înseamnă îndatorirea celui botezat de a duce adevarata viaţa creştinească, aşa încat faptele lui bune să lumineze înaintea oamenilor, ca o lumină în întuneric.
Mântuitorul a aşezat Sfânta Taină a Botezului, după învierea Sa din morţi, atunci când a poruncit Sfinţilor Apostoli: ,,Mergând,îinvăţaţi toate neamurile, botezându-i pe ei în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, şi învăţându-i să păzească toate câte am poruncit vouă" (Matei 28, 19-20).
Sfânta Taină a Botezului nu se repetă niciodată asupra aceluiaşi om, pentru că numai odată se iartă păcatul stramoşesc şi intră omul în Biserică, pentru că numai odată se naşte omul duhovniceşte, ca şi trupeşte. Iar păcatele săvârşite după Botez se pot ierta prin Sfânta Taină a Pocăinţei.
De la cel ce se botează, dacă este în vârstă, se cere primirea dreptei credinţe şi pocăinţa de păcatele săvârşite, care prin botez se iartă, după cum zice Sfânta Scriptură: ,,Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare din voi întru numele lui Iisus Hristos spre iertarea păcatelor, şi veţi lua darul Sfântului Duh" (Fapt. Apostolilor 2, 38); ,,Cel ce va crede şi se va boteza, se va mântui" ('Marcu 16, 16). De aceea se rosteşte la Botez Simbolul Credinţei.
La botezul copiilor, credinţa se mărturiseşte de către naş, care făgăduieşte că se va îngriji ca pruncul să fie crescut în legea ortodoxă. De aceea, naş nu poate fi decât un creştin ortodox. Datoria de a creşte pe copii în legea ortodoxă o au şi părinţii.
Copiii trebuie să fie botezaţi:
- pentru că au păcatul stramoşesc, de care nu se pot curaţi decât prin botez; pentru că fără naşterea din nou, prin botez, nu se poate intra în Biserică, după cuvântul Domnului: ,,De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Impărăţia lui Dumnezeu" (loan 3, 5);
- pentru că şi copiilor, nu numai oamenilor în vârstă, le este dată făgăduinţa harului Duhului Sfânt, care curăţă de păcate (Faptele Apostolilor 2, 38-39);
- pentru că botezul a luat locul tăierii împrejur, prin care a fost preînchipuit în Vechiul Testament, iar tăierea împrejur se săvârşea şi asupra copiilor, cum trebuie săvârşit şi botezul, după cuvântul dumnezeiesc: ,,întru carele (în Hristos) sunteţi şi tăiaţi împrejur, cu tăiere împrejur nefăcută de mâna, întru dezbrăcarea trupului păcatelor cărnii, întru tăierea împrejur a lui Hristos, îngropaţi fiind împreună cu El prin botez" (Coloseni 2,11-12).
- pentru că aşa au făcut Sfinţii Apostoli, care au botezat pe copii;
- pentru că aşa a făcut Biserica totdeauna.
De aceea, cine nu botează pe copii şi amână botezul lor pentru mai tarziu, face mare păcat. “
Privind la lumea religioasă din jurul nostru observăm fără mare greutate o diversitate de botezuri , practicate de diferitele confesiuni creştine.Astfel unii botează bebeluşi alţii adulţi, unii prin cufundare alţii prin stropire sau turnare, unii cred că botezul este doar un obicei alţii cred că face parte integrantă din mesajul evangheliei…chiar şi în Biblie găsim scris despre mai multe botezuri ( botezul lui Ioan , Botezul cu Duhul Sfânt ) şi atunci ne întrebam de ce apostolul Pavel afirmă atât de categoric la Efeseni 4:5 că este un singur botez.Care este acest botez unic la care se referă Pavel?.Putem noi,creştinii secolului 21, să identificăm şi să practicăm acelaşi botez pe care îl practicau primii creştini sau era doar un obicei cultural al acelei epoci, care astăzi nu mai are aceeaşi relevanţă?
Pentru a înţelege ce vrea apostolul să ne spună prin această afirmaţie să vedem mai întâi unde trebuie să plasăm discuţia despre botez , să vedem ce importanţă are subiectul în cauză pentru autorii Noului Testament, mai ales că sunt mulţi aceia care pentru a nu se implica în controverse, de dragul ecumenismului , pur şi simplu evită acest subiect spunând că nu merită discutat.
Atunci când o persoană importantă îşi părăseşte definitiv sau pentru o perioada mare de timp apropiaţii, chiar înainte de plecare are o ultimă cuvântare în care trasează cele mai importante lucruri de făcut în lipsa sa.Cu puţin înainte de înălţarea Sa la Cer , Isus a poruncit apostolilor să-I predice Evanghelia în toata lumea, să-i boteze în Numele Tatălui al Fiului şi al Duhului Sfânt pe cei vor să devină ucenicii Săi şi să-i înveţe toate poruncile Sale(Matei 28:18-20;Marcu 16:15-16) cu specificaţia ca toate acestea trebuie făcute pâna la a doua Sa venire (sfârşitul veacului). Faptul ca Isus a poruncit botezul în contextul acesta ar trebui să fie un argument suficient în acceptarea importanţei botezului în viziunea Sa dar să observam şi că scriitorii inspiraţi ai Noului Testament fac dese referiri la botez, unul dintre ei, autorul Epistolei către Evrei (Evrei 6:1-2), enumerând învăţătura despre botez între doctrinele fundamentale ale credinţei creştine.
Dacă pentru Hristos şi scriitorii inspiraţi ai Noului Testament botezul este un subiect suficient de important ca să-i atribuie o atenţie deosebită cred că merită să-l tratam şi noi cu aceeaşi atenţie pentru a-i descoperi adevăratul sens.
Scopul studiului este acela de a găsi în scriptură acele elemente de identificare care fac din botezul creştin experienţa unică la care se referă apostolul Pavel ,care a fost practicată de primii creştini şi de a compara botezul biblic cu botezurile practicate de principalele confesiuni creştine pentru a vedea în ce măsură acestea urmează învăţătura apostolică.
Pentru a realiza aceasta să vedem ce răspunde Noul Testament la trei întrebări şi apoi ce răspund principalele confesiuni la aceleaşi intrebări:
1.Cine poate fi botezat?
2.Cum se face botezul?
3.De ce (cu ce scop) se face botezul?
I.Botezul practicat în timpul Noului Testament
Unicitatea botezului creştin : Cine poate fi botezat?
Spre deosebire de Vechiul Legământ încheiat între Dumnezeu şi poporul Israel la Sinai şi care îi punea pe evrei prin naştere naturală în relaţie cu Dumnezeu , Noul Legământ are câteva caracteristici fundamental diferite:
1. Se adresează tuturor oamenilor nu doar unui singur popor ( Geneza 12:3; Ioan 3:16-17; Matei 28:18-20 ).
2. Are la bază cunoaşterea personală directă a Lui Dumnezeu prin întruparea Fiului Său şi prin propovăduirea Evangheliei ( Evrei1:1-2; Ioan 1:1-18; Evrei 8:11 ; Ioan 17:17;1Corinteni 15:1-7 etc.).
3. Oferă iertarea păcatelor,mântuirea, celor care primesc (cred) propovăduirea Evangheliei şi se supun ei (Marcu 16;15-16; Romani 1:16-17; 1Petru 1;22-25 ) pe baza jertfei unice a Lui Hristos pentru întreaga omenire ( Evrei 8:12; Evrei 9;24-,28 ).
Deşi mulţi consideră în zilele noastre botezul ca fiind o experienţă ulterioră convertirii studiind poruncile Lui Hristos (Matei 28:18-20; Marcu 16:15-16) ca şi exemplele de convertiri din cartea Faptele Apostolilor si anume:
- cei 3000 din Ziua Cincizecimii (Fapte 2:14-41);
- samaritenii (Fapte 8:5-13);
- famenul etiopian (Fapte 8:35-39);
- Pavel (Fapte 9:17-18;22:16);
- Corneliu şi cei din casa sa ( Fapte 10:34-48 );
- Lidia ( Fapte 16:13 );
- temnicerul şi cei din casa sa ( Fapte 16:31-33 );
- corintenii ( Fapte 18:8 ) ;
- ucenicii lui Ioan Botezatorul (Fapte 19:3-5),
observăm legătura directă între propovăduire , botez şi convertire şi distingem modelul unic poruncit de Hristos şi practicat de apostoli.
Tuturor celor botezaţi li s-a propovăduit Evanghelia în prealabil şi au ales, în deplină cunoştinţă de cauză şi fără să fie obligaţi, să devină ucenici ai Lui Hristos adică să se convertească la creştinism.
Tot la acest punct să observăm şi faptul că întrucât Noul Legământ a început în Ziua Cincizecimii a anului 33 după Hristos şi este valabil până la a doua venire a Mântuitorului , botezul creştin are aplicabilitate doar pentru oamenii care trăiesc pe pământ în acest interval de timp indiferent de sex naţionalitate , culoarea pielii sau de clasa socială.
Cine poate fi botezat?:
Conform scripturii pot fi botezaţi toţi aceia care au maturitatea de a înţelege şi crede mesajul Evangheliei şi aleg în mod liber şi conştient să devină creştini.
Unicitatea botezului creştin :Cum se face botezul?
Cu toate că informaţiile pe care ni le oferă Noul Testament în privinţa modului practic în care se făcea botezul sunt mai puţine decât cele referitoare la scopul botezului ,ele sunt suficiente pentru a putea distinge modelul unic practicat de primii creştini.
Hristos a poruncit la Matei 28:18-20 ca botezul să se facă în Numele Tatălui al Fiului si al Duhului Sfânt.Uneori întâlnim în Noul Testament formula “botezaţi în Numele Domnului Isus” (de exemplu Fapte 8:16;19:5) dar acolo nu se indică cum se făcea practic botezul ci este arată autoritatea care i-a mandatat să poruncească şi să practice acel botez. Botezul în Numele Domnului Isus este cel poruncit si autorizat de către Hristos însuşi şi anume cel făcut în Numele Tatălui al Fiului şi al Duhului Sfânt.
Conform cu Galateni 3:26-27 ; Romani 6:1-6 botezul în apă este identificarea cu Hristos în moartea şi învierea sa , pentru cel botezat însemnând moartea eului , îngroparea şi învierea la o noua viaţă în Hristos.
În limba originală a Noului Testament ,greaca, a boteza înseamnă literalmente a cufunda.
Exemplul cel mai complet de convertire relatat în cartea Faptele Apostolilor 8:35-39 ne arată că după ce Filip L-a propovăduit pe Isus famenului şi acesta şi-a mărturisit credinţa,etiopianul a fost botezat specificându-se de către Luca că amândoi au intrat (versetul 38) şi au ieşit din apă (versetul 39), acest lucru fiind posibil doar într-un loc unde era o apă suficient de mare.Dacă Filip ar fi avut instrucţiuni de la apostoli că poate face botezul şi în alt mod, de exemplu prin stropire, nu era nevoie să aştepte să ajungă la apa respectivă şi l-ar fi botezat pe famen în căruţă , pe drum.
Cum se face botezul?:
Conform scripturii botezul creştin se face în Numele Tatălui al Fiului şi al Duhului Sfânt printr-o singură cufundare completă în apă.
Unicitatea botezului creştin : De ce (cu ce scop) se face botezul?
Dumnezeu nu face nimic întâmplător şi nu dă omului porunci absurde fără înţeles şi fără scopuri precise.Nici porunca privitoare la botez nu face excepţie şi Sfânta Scriptură prin numeroasele exemple ne arată într-o manieră elocventă importanţa botezului în viaţa credinciosului creştin.
Mântuirea este cadoul lui Dumnezeu pentru oameni (Isaia 55:1-4;Matei 11:31-34) nimeni nu poate face nimic să o merite pentru că a fost câştigată prin jertfa Fiului Său pe cruce(Ioan3:14-18 ), dar pentru a beneficia de ea trebuie să ascultăm de Hristos(Matei 7:21-25).Această ascultare (supunere ) este pe de o parte specifică întrucât este caracteristică numai creştinismului şi pe de altă parte universală intrucât condiţiile pe care Isus le pune sunt valabile pentru toţi oamenii.O Evanghelie universală este logic să aibă cerinţe universal valabile pentru toţi oamenii care trăiesc în perioada de aplicabilitate a Noului Legamânt.Astfel e de aşteptat ca aceste cerinţe să le găsim atât în cuvintele Mântuitorului redate in cele patru Evanghelii cât şi în scrierile apostolilor, în alte cărţi ale Noului Testament.Aceste condiţii sunt:
1. Auzirea: Marcu 16:15; Romani 10:13-17.
2. Credinţa : Ioan 8:24 ;Romani 10:9-11.
3. Pocăinţa : Luca 13: 3-5 ; Fapte 3:19.
4. Marturisirea : Matei 10:32-33 ; Romani10:9-11.
5. Botezul : Marcu 16:16 ; Fapte 2:37-41
Mântuitorul şi-a exercitat în scurta lucrare pe pământ dreptul şi puterea de a ierta păcatele într-un mod direct în multe cazuri particulare dar după ce s-a înălţat la Cer a pus puterea de mântuire a Sângelui Său în Evanghelie (Marcu 16:15-16).Toti oamenii au astfel posibilitatea de a beneficia de mântuirea câştigată de Hristos prin împlinirea aceloraşi condiţii.Botezul este una dintre aceste condiţii aşa cum rezultă atât din declaraţiile directe ale Lui Isus cât şi din învăţătura apostolilor Petru şi Pavel. Astfel:
1.Isus a poruncit botezul ca fiind modalitatea practică distinctivă prin care cei care cred în El devin ucenici ai Săi , conform cu Matei 28:19
19Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezîndu -i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh.
Isus a poruncit botezul ca fiind modalitatea practică distinctivă prin care orice persoană care crede în El poate primi mântuirea pe care a câştigat-o la cruce, prin jertfa Sa , pentru toţi oamenii . Marcu 16:15-16 15Apoi le-a zis: ,,Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. 16Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit.
În conformitate cu învăţătura lui Isus, botezul este o condiţie şi nu o consecinţă a mântuirii.Isus nu spune că cine va crede va fi mântuit şi drept consecinţă poate fi botezat, El spune foarte clar că trebuie îndeplinite ambele condiţii, credinţa şi botezul, pentru primirea mântuirii de către cei ce au auzit propovăduirea.El mai spune şi că un botez făcut fără credinţă nu are nici o valoare . Cine nu va crede indiferent dacă se va boteza sau nu , va fi osândit.Astfel şi ordinea devine obligatorie : propovăduire => credinţă=>botez=>mântuire.
2.Apostolul Petru este consecvent învăţăturii Mântuitorului şi afrmă că mântuirea o putem gasi doar în Hristos (Fapte 4:12) prin ascultarea de Adevăr
( supunerea faţă de Cuvântul Evangheliei, 1Petru 1:22-25 ) .Fiind primul apostol care a predicat Evanghelia, în ziua cincizecimii a anului 33 , le-a spus celor ce au întrebat, ce anume trebuiau să facă pentru a fi iertaţi de păcate şi pentru a deveni creştini.Fapte 2:37-41.
„37. După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă, şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?”
38. „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.
39. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.”
40. Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna, şi zicea: „Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.”
41. Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.“
Pentru apostolul Petru ca şi pentru Isus botezul este o condiţie a primirii mântuirii şi nu o consecinţă.Tot Petru ne explică la 1 Petru 3:20,21 cum contribuie botezul,prin ascultare, la primirea mântuirii.El afirmă că nu apa este agentul purificator dar că atunci când suntem botezaţi , apa ne separă de lumea condamnată aşa cum apa potopului l-a separat pe Noe de lumea pedepsită de Dumnezeu.Botezul, în concepţia sa, este manifestarea practică a acceptării credinţei în Hristos, este confirmarea credinţei noastre înaintea Lui Dumnezeu,consecinţa fiind primirea mântuirii.
3. Apostolul Pavel a primit Evanghelia prin revelaţie directă de la Isus, el întâlnindu-se foarte rar cu ceilalţi apostoli ( Galateni 1:16-24 ; 2:1-9).Acest fapt face ca poziţia sa faţă de învăţăturile evangheliei să fie extrem de importantă neexistând posibilitatea să fi fost influenţat de Petru sau de ceilalţi apostoli în scrierile sale.Petru însă ne confirmă corectitudinea învăţăturilor lui Pavel considerând epistolele sale scripturi insuflate de Dumnezeu (2Petru 3:16).
Pavel ca şi Petru învaţă că iertarea păcatelor a fost câştigată de Hristos prin jertfa Sa (Coloseni 1:14) , că este oferită prin har (Efeseni 2:8,9) tuturor oamenilor şi că este primită de cei care se supun Evangheliei (Romani 1:16,17 ;
2 Tesaloniceni 1:8,9).
Astfel şi pentru Pavel botezul este alături de credinţă o condiţie în primirea mântuirii , fiind modalitatea prin care ne identificăm cu Hristos în moartea şi învierea Sa (Romani 6:1-6 ; Coloseni 2:11,12) , primim iertarea păcatelor (Coloseni 2:13; Fapte 22:16) şi devenim copii ai lui Dumnezeu ( Galateni 3:26-28).
Fapte 22:16. “Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul, şi fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului.”
Galateni 3:26-28 “26. Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Isus.27. Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos,v-aţi îmbrăcat cu Hristos.28. Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus.”
Cu ce scop se face botezul?
Conform scripturii botezul trebuie făcut pentru ne identifica cu Isus în moartea şi învierea Sa , pentru (spre) a primi iertarea păcatelor, pentru a deveni copii ai Lui Dumnezeu altfel spus pentru a ne converti la creştinism religia Lui Hristos.
În concluzie pentru această primă parte putem spune ca botezul în perioada Noului Testament avea câteva caracteristici care îl făcea să fie o experienţă unică.În biserica primară erau botezaţi cei care în urma auzirii Evangheliei doreau sa devină creştini.Cei ce credeau erau cufundaţi în apă în Numele Tatălui , al Fiului şi al Duhului Sfânt spre (pentru) iertarea pacatelor. Astfel ei se năşteau din nou , din apă şi din Duh (Ioan 3:5;Tit 3:4-6) şi drept consecinţă primeau darul Duhului Sfânt şi erau adăugaţi de către Domnul Împărăţei Sale, Bisericii(Fapte 2:38-41).Despre acest fel de botez afirmă Pavel ( Efeseni 4:5 ) că este unul singur.Cei care fuseseră botezaţi cu un botez care nu întrunea aceste caracteristici erau rebotezaţi ( Fapte 19:3-5 ).
II. Botezuri practicate de confesiunile creştine
În partea a doua a studiului o să vedem cum răspund principalele confesiuni creştine la cele trei întrebări : Cine? , Cum?, De ce? pentru a vedea în ce măsură respectă învăţătura Lui Isus şi a apostolilor Săi cu privire a botez.Pentru a nu înţelege greşit poziţia lor faţă de botez vom folosi cele mai autorizate surse,fie cărţile oficiale de catehism în cazul ortodocşilor şi catolicilor fie declaraţiile de credinţă statutare (recunoscute oficial) în cazul celorlate culte care nu au cărţi speciale de cateheză.
1.Botezul în Biserica Ortodoxă
Catehismul ortodox spune :
“Botezul este Sfânta Taină prin care omul, prin întreita afundare în apa sfinţită şi prin rostirea de catre preot a cuvintelor: "Botează-se robul (roaba) lui Dumnezeu (Numele) în numele Tatălui, amin şi al Fiului, amin şi al Sfântului Duh, amin", dobândeşte iertare de păcatul strămoşesc, se naşte din nou duhovniceşte în Hristos şi se face membru al Bisericii. După Botez, duhovniceşte omul este om nou, căci s-a născut duhovniceşte "din apă şi din Duh" (Ioan 3, 5).
Lucrarea de căpetenie în sfânta slujba a Botezului este afundarea întreita în apă curată şi sfinţită în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, adică în numele Sfintei Treimi. Afundarea închipuieşte moartea şi îngroparea Mântuitorului şi moartea omului celui vechi al păcatului, iar ridicarea din apă închipuieşte învierea de a treia zi a Domnului şi naşterea omului celui nou curat şi drept in Hristos-Domnul. Omul născându-se astfel duhovniceşte se face mădular al trupului tainic al lui Hristos, adică se face membru al Bisericii, cum zice Sfântul Apostol Pavel: ,,Împreuna cu El (cu Hristos) ne-am ingropat prin botez întru moarte; pentru ca după cum Hristos a înviat din morţi prin mărirea Tatălui, aşa şi noi să avem o viaţă nouă" (Romani 6, 4). Celelalte lucrări (ceremonii) de la Botez au şi ele câte un înţeles: Lepădările înseamna îndepărtarea puterii diavolului de la cel ce se botează; împreunările cu Hristos înseamnă unirea cu Mântuitorul şi cu Biserica Lui; suflarea de trei ori a preotului peste faţa celui ce se botează înseamnă că el trebuie să mărturiseasca totdeauna pe Domnul; veşmântul său pânza albă în care se îmbracă cel botezat înseamnă curăţenia sufletului şi a vieţii creştineşti; lumânarea înseamnă îndatorirea celui botezat de a duce adevarata viaţa creştinească, aşa încat faptele lui bune să lumineze înaintea oamenilor, ca o lumină în întuneric.
Mântuitorul a aşezat Sfânta Taină a Botezului, după învierea Sa din morţi, atunci când a poruncit Sfinţilor Apostoli: ,,Mergând,îinvăţaţi toate neamurile, botezându-i pe ei în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, şi învăţându-i să păzească toate câte am poruncit vouă" (Matei 28, 19-20).
Sfânta Taină a Botezului nu se repetă niciodată asupra aceluiaşi om, pentru că numai odată se iartă păcatul stramoşesc şi intră omul în Biserică, pentru că numai odată se naşte omul duhovniceşte, ca şi trupeşte. Iar păcatele săvârşite după Botez se pot ierta prin Sfânta Taină a Pocăinţei.
De la cel ce se botează, dacă este în vârstă, se cere primirea dreptei credinţe şi pocăinţa de păcatele săvârşite, care prin botez se iartă, după cum zice Sfânta Scriptură: ,,Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare din voi întru numele lui Iisus Hristos spre iertarea păcatelor, şi veţi lua darul Sfântului Duh" (Fapt. Apostolilor 2, 38); ,,Cel ce va crede şi se va boteza, se va mântui" ('Marcu 16, 16). De aceea se rosteşte la Botez Simbolul Credinţei.
La botezul copiilor, credinţa se mărturiseşte de către naş, care făgăduieşte că se va îngriji ca pruncul să fie crescut în legea ortodoxă. De aceea, naş nu poate fi decât un creştin ortodox. Datoria de a creşte pe copii în legea ortodoxă o au şi părinţii.
Copiii trebuie să fie botezaţi:
- pentru că au păcatul stramoşesc, de care nu se pot curaţi decât prin botez; pentru că fără naşterea din nou, prin botez, nu se poate intra în Biserică, după cuvântul Domnului: ,,De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Impărăţia lui Dumnezeu" (loan 3, 5);
- pentru că şi copiilor, nu numai oamenilor în vârstă, le este dată făgăduinţa harului Duhului Sfânt, care curăţă de păcate (Faptele Apostolilor 2, 38-39);
- pentru că botezul a luat locul tăierii împrejur, prin care a fost preînchipuit în Vechiul Testament, iar tăierea împrejur se săvârşea şi asupra copiilor, cum trebuie săvârşit şi botezul, după cuvântul dumnezeiesc: ,,întru carele (în Hristos) sunteţi şi tăiaţi împrejur, cu tăiere împrejur nefăcută de mâna, întru dezbrăcarea trupului păcatelor cărnii, întru tăierea împrejur a lui Hristos, îngropaţi fiind împreună cu El prin botez" (Coloseni 2,11-12).
- pentru că aşa au făcut Sfinţii Apostoli, care au botezat pe copii;
- pentru că aşa a făcut Biserica totdeauna.
De aceea, cine nu botează pe copii şi amână botezul lor pentru mai tarziu, face mare păcat. “
Cine poate fi botezat?
Biserica Ortodoxa răspunde că pot fi botezaţi atât adulţi cât şi copii,regula de bază fiind aceea că bebeluşii trebuie botezaţi în cel mai scurt timp posibil de la naştere. Argumentele prin care justifică botezul copiilor sunt însă în flagrantă contradicţie cu sfânta scriptură:
1.Copiii trebuie botezaţi pentru că moştenesc păcatul strămoşesc.
Elaborată de Augustin episcopul de Hippo ( 354 - 430) , această teorie spune că păcatul lui Adam şi vina acestui păcat se transmit din generaţie în generaţie prin naştere.Astfel copiii se nasc păcătoşi şi au nevoie să fie spălaţî de acest păcat prin botez.Din păcate ortodocşii folosesc dubla măsură şi deşi în controversele cu romano-catolicii combat teoria lui Augustin citând sfinţi părinţi ca Ioan Hrisostom,Clement Alexandrinul sau Grigore de Nazianz care nu împărtăşesc ideile lui Augustin , în controversele cu (neo)protestanţii se folosesc tocmai de argumentele romano-catolice adoptând cu exactitate poziţia lor ,cum se vede şi în catehismul din care am citat. Oricum biblia învaţă că:
- Devenim păcătoşi atunci când, conştient, cedăm propriilor dorinţe rele şi încălcăm voia Lui Dumnezeu (Iacov1:13-15).
- Vina este individuală şi nu se transmite prin naştere (Ezechiel 18:20).
- Moştenim de la Adam consecinţele păcatului său ,moartea fizică greutăţile vieţii şi o natură slăbită care ne îndeamnă spre păcat(Gen3:17-19 ,Gen 4:7) nicidecum păcatul şi vina acestuia.
- Copiii sunt curaţi şi fără păcat (Matei 18:3;19:13-15).
2.Copiii trebuie botezaţi pentru a primi harul Sfântului Duh ,pentru a deveni parte din Biserică şi pentru a beneficia astfel de toate binecuvântările rezervate celor care aparţin lui Hristos.Ei spun ca botezul a luat locul tăierii împrejur şi deoarece circumcizia se făcea la 8 zile de la naştere trebuie ca nounăscuţii să fie botezaţî cât mai repede.
Într-adevăr este o asemănare între circumcizie şi botez aşa cum arată şi Pavel la Coloseni 2:11,12 dar sunt şî deosebiri fundamentale iar apostolul face această paralelă tocmai pentru a sublinia diferenţele. Circumcizia era semnul vizibil al vechiului legământ (Gen 17:9-14) , urmaşii fizici ai lui Avraam erau prin naştere în legământ cu Dumnezeu şi tăierea împrejur era confirmarea acestui fapt. Singura asemănare între botez şi tăierea împrejur este că ambele sunt acte iniţiatice care marchează momentul de intrare în legământ cu Dumnezeu. Apostolul Pavel arată de fapt superioritatea Noului Legământ şi implicit a botezului care este superior tăierii împrejur din următoarele motive:
- Botezul ca şi noul legământ se adresează tuturor oamenilor(Galateni 3:26-29) nu doar bărbaţilor evrei ca circumczia şi vechiul legământ.
- Botezul se aplică doar acelora care aud mesajul Evangheliei şi în deplină libertate aleg să intre în legământ cu Dumnezeu prin Hristos (Marcu 16:15-16) spre deosebire de circumcizie care se administra obligatoriu tuturor băieţilor evrei.
- Botezul făcut în conformitate cu voia Lui Hristos este o naştere din nou spirituală (Tit 3:5;Coloseni 2:11,12) spre deosebire de circumcizie care avea efect doar asupra trupului.
Concentrarea excesivă asupra efectelor botezului combinată cu factori istorici şi politici , din 381 creştinismul devenind nu doar religie oficială dar şî obligatorie a Imperiului Roman, a dus la ritualizarea sa, la transformarea botezului într-o „sfântă taină” adică într-un act cu putere în sine.Astfel s-a trecut cu vederea prea uşor peste faptul că botezul îşi produce efectele numai dacă este făcut în condiţiile pe care Hristos şi apostolii le-au enunţat.Pentru că un copil nu poate îndeplini aceste condiţii neavând abilitatea de înţelege mesajul evangheliei,de a crede şi de a alege liber s-a inventat „instituţia naşului” , astfel o persoană matură îl substituie pe bebeluş şi suplineşte lipsa de credinţă a acestuia cu propria credinţă.
Argumentul justificativ al acestei practici este faptul că în Evanghelii sunt cazuri de vindecări care nu au implicat credinţa celui vindecat ci a altei persoane şi mai mult ,spun ei, Hristos pe cruce s-a substituit fiecărui om plătindu-i plata păcatelor.
Evrei 7:24-28 ne arată că Isus a putut să fie o jertfă substitutivă pentru fiecare om datorită calitaţilor Sale, fiind singurul care nu a păcătuit niciodată şi mai mult că preoţia Sa este unică şi netransmisibilă.Pavel ne spune la 1Timotei 2:5 că este un singur mijlocitor între om şi Dumnezeu:Isus Hristos.El a murit pentru ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi jertfa Sa este suficientă pentru toţi dar nu mântuieşte pe nimeni forţat , fiecare om este liber să aleagă şi sunt mântuiţi doar cei care cred şi se supun Lui.După cum păcatul şi vina acestuia sunt individuale (deşi consecinţele sunt de multe ori colective) la fel şi mântuirea este tot personală.Nimeni nu poate crede,nu se poate pocăi ,nu poate mărturisi şi nu se poate boteza în locul altcuiva pentru că toate acestea ţin de alegerea individuală a fiecăruia.Isus a murit pentru toţi , dar fiecare trebuie să-şi însuşească personal această jertfă prin supunere faţă de evanghelie.Tot ce putem să facem pentru ca alţii să fie mântuiţi este sa le propovăduim evanghelia să-i ajutăm să o înţeleagă şi să ne rugăm pentru ei,nicidecum să credem în locul lor sau să-i botezăm forţat fără ca ei să aleagă în mod liber asta.
De fapt prin botezarea copiilor ,ortodocşii, încalcă chiar şî propriile doctrine cu privire la liberul arbitru şi la har.Ei spun că o „sfântă taină” este o lucrare văzută a Bisericii (făcută prin reprezentenţii ei) , prin care harul nevăzut este împărtăşit credincioşilor.Dar tot ei spun ca datorită liberului arbitru harul nu se poate impune forţat , omul e liber să-l accepte prin supunere sau să-l respingă.
Botezul copiilor este ,din nefericire, încercarea de impunerea forţată a harului unor oameni despre care nu se ştie dacă şi-l doresc cu adevărat.
3.Copiii trebuie botezaţi pentru că aşa au făcut Apostolii şi Biserica dintotdeauna.
Ortodocşii văd în Fapte 9:35; 16:15; 16:33 ş.a. dovada că apostolii au botezat şi bebeluşi.La prima vedere pare că au dreptate , dar dacă interpretăm în sensul acesta pasajele respective , ar însemna că Petru şi Pavel şi-ar fi încălcat propriile principii nerespectând dreptul fiecăruia de accepta sau de a respinge evanghelia.Biblia nu se contrazice , autorii ei au scris în deplină armonie şi atunci când întâlnim pasaje care par contradictorii trebuie să acceptăm că interpretarea noastră este greşită şi nu ce afirmă pasajul în sine.Astfel versetele cu o interpretare neclară trebuie înţelese prin lumina unor pasaje a căror înţelegere nu poate fi pusă sub semnul întrebării(2Petru 1:20:3:16).Este evident şi de necontestat că Evanghelia era adresată celor care aveau capacitatea să-i înţeleagă mesajul şi să se supună ca urmare a propriei dorinţe şi voinţe.În această lumină trebuie să înţelegem pasajele în care Luca se referă în general, fără să precizeze cine erau,la cei ce au fost botezaţi în diverse locuri.
Prin expresii de tipul „toţi din Lida,Sarona,casa Lidiei sau casa temnicerului” dr. Luca se referă de fapt la toţi cei cărora li se propovăduise evanghelia şi o primiseră , adică la toţi cei capabili să audă să înţeleagă şi să-şi însuşească mesajul,nicidecum la toţi oamenii inclusiv copiii, din locurile sau casele respective.El se referă ca şi în Fapte 8:12 la , bărbaţi şi femei , care au fost botezaţi primind astfel credinţa creştină pentru că au ales ei şi nu pentru li s-ar fi impus.
Argumentul istoric care spune că aşa a făcut biserica dintotdeauna este de asemenea în defavoarea celor ce îl folosesc pentru că pe de o parte primul botez infantil este consemnat abia în jurul anului 150 fiind nevoie apoi de câteva sute de ani şi de intervenţia politică în biserică pentru a se impune ca practică generală şi pe de altă parte simpla atestarea istorică a unei practici nu-i conferă automat şi validitate doctrinară,botezul copiilor fiind respins într-o primă fază de majoritatea comunităţilor creştine tocmai din motive dogmatice.
Aşadar practica bisericii ortodoxe de a boteza bebeluşii nu are nici suport biblic , nici istoric ,mai mult încalcă chiar şi propriile lor învăţături cu privire la har şi la liberul arbitru.
Cum se face botezul?
Biserica ortodoxă răspunde că botezul se face prin întreita cufundare în apă sfinţită a celui botezat în numele Tatălui al Fiului şi al Duhului Sfânt.Deşi asta e regula generală , în ultimii ani se constată în practică folosirea tot mai des a obiceiului romano-catolic de a turna apă pe capul celui botezat în locul cufundării.Înainte de întreita cufundare au loc “lepădările” şi “împreunările” ceremonii prin care cel botezat se leapădă de Satana şî se uneşte cu Hristos.Apoi se rosteşte crezul de la Nicea-Constantinopol şi preotul îl cufundă de trei ori în apă rostind formula:”Botează-se robul Lui Dumnezeu(…)în Numele Tatălui Amin,al Fiului Amin şi al Sfântului Duh Amin” pe cel botezat.
În primul rând e de remarcat faptul că lepădările şi împreunările nu au nici un suport biblic ,sunt pur şi simplu invenţii omeneşti care nu au nici un rost , trecerea din împărăţia întunericului în cea a lui Hristos făcându-se tocmai prin botez şi nu prin astfel de practici obscure superstiţioase.
În al doilea rând nicăieri în Biblie nu se menţionează şi nici nu se sugerează că ar fi vorba de trei cufundări ci de una singură.Botezul este cufundarea în moartea lui Hristos(Romani 6:1-6) şi cum El a murit o singură dată (Evrei 9:24-28) şi oamenilor le este rânduit să moară tot o singură dată nu sunt necesare trei cufundări ci una singură.Cum nu sunt posibile mai multe naşteri din nou ,nu este nevoie nici de mai multe cufundări şi ridicări din apă.Ei justifică practica întreitei cufundari pentru a afirma credinţa în Sfânta Treime dar folosirea lui Amin după numele fiecarei persoane a Dumnezeirii indică mai degrabă credinţa în trei dumnezei decât credinţa într-un singur Dumnezeu în trei persoane.Credinţa în Trinitatea Divină se afirmă la botez prin invocarea numelor celor trei persoane ale dumnezeirii şi nu printr-o întreită cufundare.
Aşadar nici la modul practic botezul ortodox nu corespunde modelului biblic , fiind un amestec de tradiţii şi superstiţii care denaturează învăţăturile de bază ale Evangheliei.
De ce? Cu ce scop se face botezul?
Biserica ortodoxă răspunde că botezul trebuie făcut pentru a primi iertarea păcatelor (inclusiv a celui strămoşesc) dar motivul principal este acela de a deveni membru al bisericii întrucât biserica ortodoxă ,spun ei, este păstrătoarea şi singura care poate administra celor botezaţi harul mântuitor al Lui Dumnezeu.
Având în vedere că înainte de întreita cufundare sau turnare cel ce se botează sau naşul ,după caz, trebuie să demonstreze că şi-a însuşit dreapta credinţă prin recitarea crezului de la Nicea-Constantinopole este evident că de fapt botezul are scopul de a-i adăuga pe oameni unei forme particulare de creştinism şi anume cea care s-a format prin regulile formulate de cele şapte sinoduri ecumenice.
În scriptură celor ce se botezau li se cerea să-şi mărturisească credinţa doar în Hristos(Fapte 8:37) şi nu să adere la o formă particulară de creştinism prin acceptarea dogmelor postulate de anumiţi oameni fie ei şi “sfinţi părinţi”.
Deşi declarativ scopul este cel biblic ,iertarea păcatelor, acesta nu poate fi atins decât dacă botezul este făcut respectând şi celelalte condiţii şi aşa cum am văzut mai sus biserica ortodoxă nu face , din nefericire pentru membrii săi acest lucru.
2.Botezul în Biserica Romano-Catolică
În privinţa botezului romano-catolicii sunt foarte apropiaţi de ortodocşi diferenţele ţinând doar de formă şi nu de esenţă.Spre deosebire de ortodocşi catolicii au o atitudine fermă în ceeace priveşte doctrina păcatului strămoşesc pe care şi-au asumat-o în totalitate , dar nu şi în privinţa modului în care e făcut botezul , acceptând o varietate mai mare inclusiv turnarea sau stropirea. Se pune astfel un accent mai mare pe cel care administrează botezul (preotul) aşa cum se vede şî din formula folosită: “Eu te botez în Numele Tatălui al Fiului şi al Sfantului Duh” .Şi pentru ei botezul este o Sfântă Taină (Sacrament) scopul fiind similar ca la ortodocşi cu precizarea că aderarea la catolicism prin botez presupune acceptarea tuturor dogmelor catolice inclusiv infailibilitatea Papei.
3.Botezul în Bisericile Neoprotestante
Bisericile protestante au apărut în secolul al XVI-lea ca urmare a încercărilor unor bărbaţi ca Luther , Calvin sau Zwingli de a reforma Biserica Catolică.
Reformatorii au promovat o întoarcere la creştinismul biblic sub stindardul celor două celebre devize : “ Sola Scriptura”(Numai Scriptura) şi “ Sola Fide”(Numai Credinţa).Din nefericire au reuşit să creeze doar noi confesiuni formate în jurul ideilor religioase ale liderii marcanţi ai reformei.În privinţa botezului se disting două grupări: cea a reformatorilor moderaţi care au continuat practica botezului infantil şi cea a reformatorilor radicali care practicau botezul adulţilor şi îi rebotezau pe cei ce fuseseră botezaţi bebeluşi primind astel şi eticheta de anabaptişti(rebotezători).În ambele tabere însă domina principiul “Numai prin credinţă” aşă că botezul fie adult fie infantil nu avea nici un rol în mântuire,era doar un simbol, un act de cult stors de toate semnificaţiile care l-ar fi putut pune în legătură cu iertarea păcatelor care aşa cum învăţau ei se primeşte doar prin credinţă fără nici o contribuţie din partea omului.
Pentru că reforma a eşuat în noi tradiţii şi formalism religios ,au urmat alte valuri de “treziri religioase” care în secolul al XIX-lea au dus la apariţia a ceeace ce numim astăzi biserici neoprotestante.Fiecare grupare neoprotestantă pretinde că a dus reforma la consecinţele sale fireşti restaurând sub toate aspectele biserica noului testament. În ţara noastră sunt 4 grupări distincte de neoprotestanţi: baptiştii penticostalii,creştinii după evanghelie şi adventiştii de ziua a şaptea , cunoscuţi toţi sub numele generic de “pocăiţi” dar având fiecare propriile doctrine specifice.Baptiştii au apărut în istorie aproape în acelaşi timp cu protestanţii dar pentru că în România au intrat odată cu neoprotestanţii şi pentru că au multe în comun cu ei ,i-am inclus în aceeaşi categorie.
Deşi au multe crezuri total contradictorii atât între ei cât şi faţă de scriptură neoprotestanţii au şi câteva puncte comune pe baza cărora au o bună colaborare făcând front comun împotriva majoritarilor ortodocşi.Ei au în comun poziţia faţă de scriptură considerând-o cel puţin declarativ singura autoritate în religie, faţă de mântuire şi faţă de botez cu toţii ,exceptând grupurile dizidente de orientare liberală , practicând ceeace ei numesc “botezul credinţei” .
Biserica Ortodoxa răspunde că pot fi botezaţi atât adulţi cât şi copii,regula de bază fiind aceea că bebeluşii trebuie botezaţi în cel mai scurt timp posibil de la naştere. Argumentele prin care justifică botezul copiilor sunt însă în flagrantă contradicţie cu sfânta scriptură:
1.Copiii trebuie botezaţi pentru că moştenesc păcatul strămoşesc.
Elaborată de Augustin episcopul de Hippo ( 354 - 430) , această teorie spune că păcatul lui Adam şi vina acestui păcat se transmit din generaţie în generaţie prin naştere.Astfel copiii se nasc păcătoşi şi au nevoie să fie spălaţî de acest păcat prin botez.Din păcate ortodocşii folosesc dubla măsură şi deşi în controversele cu romano-catolicii combat teoria lui Augustin citând sfinţi părinţi ca Ioan Hrisostom,Clement Alexandrinul sau Grigore de Nazianz care nu împărtăşesc ideile lui Augustin , în controversele cu (neo)protestanţii se folosesc tocmai de argumentele romano-catolice adoptând cu exactitate poziţia lor ,cum se vede şi în catehismul din care am citat. Oricum biblia învaţă că:
- Devenim păcătoşi atunci când, conştient, cedăm propriilor dorinţe rele şi încălcăm voia Lui Dumnezeu (Iacov1:13-15).
- Vina este individuală şi nu se transmite prin naştere (Ezechiel 18:20).
- Moştenim de la Adam consecinţele păcatului său ,moartea fizică greutăţile vieţii şi o natură slăbită care ne îndeamnă spre păcat(Gen3:17-19 ,Gen 4:7) nicidecum păcatul şi vina acestuia.
- Copiii sunt curaţi şi fără păcat (Matei 18:3;19:13-15).
2.Copiii trebuie botezaţi pentru a primi harul Sfântului Duh ,pentru a deveni parte din Biserică şi pentru a beneficia astfel de toate binecuvântările rezervate celor care aparţin lui Hristos.Ei spun ca botezul a luat locul tăierii împrejur şi deoarece circumcizia se făcea la 8 zile de la naştere trebuie ca nounăscuţii să fie botezaţî cât mai repede.
Într-adevăr este o asemănare între circumcizie şi botez aşa cum arată şi Pavel la Coloseni 2:11,12 dar sunt şî deosebiri fundamentale iar apostolul face această paralelă tocmai pentru a sublinia diferenţele. Circumcizia era semnul vizibil al vechiului legământ (Gen 17:9-14) , urmaşii fizici ai lui Avraam erau prin naştere în legământ cu Dumnezeu şi tăierea împrejur era confirmarea acestui fapt. Singura asemănare între botez şi tăierea împrejur este că ambele sunt acte iniţiatice care marchează momentul de intrare în legământ cu Dumnezeu. Apostolul Pavel arată de fapt superioritatea Noului Legământ şi implicit a botezului care este superior tăierii împrejur din următoarele motive:
- Botezul ca şi noul legământ se adresează tuturor oamenilor(Galateni 3:26-29) nu doar bărbaţilor evrei ca circumczia şi vechiul legământ.
- Botezul se aplică doar acelora care aud mesajul Evangheliei şi în deplină libertate aleg să intre în legământ cu Dumnezeu prin Hristos (Marcu 16:15-16) spre deosebire de circumcizie care se administra obligatoriu tuturor băieţilor evrei.
- Botezul făcut în conformitate cu voia Lui Hristos este o naştere din nou spirituală (Tit 3:5;Coloseni 2:11,12) spre deosebire de circumcizie care avea efect doar asupra trupului.
Concentrarea excesivă asupra efectelor botezului combinată cu factori istorici şi politici , din 381 creştinismul devenind nu doar religie oficială dar şî obligatorie a Imperiului Roman, a dus la ritualizarea sa, la transformarea botezului într-o „sfântă taină” adică într-un act cu putere în sine.Astfel s-a trecut cu vederea prea uşor peste faptul că botezul îşi produce efectele numai dacă este făcut în condiţiile pe care Hristos şi apostolii le-au enunţat.Pentru că un copil nu poate îndeplini aceste condiţii neavând abilitatea de înţelege mesajul evangheliei,de a crede şi de a alege liber s-a inventat „instituţia naşului” , astfel o persoană matură îl substituie pe bebeluş şi suplineşte lipsa de credinţă a acestuia cu propria credinţă.
Argumentul justificativ al acestei practici este faptul că în Evanghelii sunt cazuri de vindecări care nu au implicat credinţa celui vindecat ci a altei persoane şi mai mult ,spun ei, Hristos pe cruce s-a substituit fiecărui om plătindu-i plata păcatelor.
Evrei 7:24-28 ne arată că Isus a putut să fie o jertfă substitutivă pentru fiecare om datorită calitaţilor Sale, fiind singurul care nu a păcătuit niciodată şi mai mult că preoţia Sa este unică şi netransmisibilă.Pavel ne spune la 1Timotei 2:5 că este un singur mijlocitor între om şi Dumnezeu:Isus Hristos.El a murit pentru ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi jertfa Sa este suficientă pentru toţi dar nu mântuieşte pe nimeni forţat , fiecare om este liber să aleagă şi sunt mântuiţi doar cei care cred şi se supun Lui.După cum păcatul şi vina acestuia sunt individuale (deşi consecinţele sunt de multe ori colective) la fel şi mântuirea este tot personală.Nimeni nu poate crede,nu se poate pocăi ,nu poate mărturisi şi nu se poate boteza în locul altcuiva pentru că toate acestea ţin de alegerea individuală a fiecăruia.Isus a murit pentru toţi , dar fiecare trebuie să-şi însuşească personal această jertfă prin supunere faţă de evanghelie.Tot ce putem să facem pentru ca alţii să fie mântuiţi este sa le propovăduim evanghelia să-i ajutăm să o înţeleagă şi să ne rugăm pentru ei,nicidecum să credem în locul lor sau să-i botezăm forţat fără ca ei să aleagă în mod liber asta.
De fapt prin botezarea copiilor ,ortodocşii, încalcă chiar şî propriile doctrine cu privire la liberul arbitru şi la har.Ei spun că o „sfântă taină” este o lucrare văzută a Bisericii (făcută prin reprezentenţii ei) , prin care harul nevăzut este împărtăşit credincioşilor.Dar tot ei spun ca datorită liberului arbitru harul nu se poate impune forţat , omul e liber să-l accepte prin supunere sau să-l respingă.
Botezul copiilor este ,din nefericire, încercarea de impunerea forţată a harului unor oameni despre care nu se ştie dacă şi-l doresc cu adevărat.
3.Copiii trebuie botezaţi pentru că aşa au făcut Apostolii şi Biserica dintotdeauna.
Ortodocşii văd în Fapte 9:35; 16:15; 16:33 ş.a. dovada că apostolii au botezat şi bebeluşi.La prima vedere pare că au dreptate , dar dacă interpretăm în sensul acesta pasajele respective , ar însemna că Petru şi Pavel şi-ar fi încălcat propriile principii nerespectând dreptul fiecăruia de accepta sau de a respinge evanghelia.Biblia nu se contrazice , autorii ei au scris în deplină armonie şi atunci când întâlnim pasaje care par contradictorii trebuie să acceptăm că interpretarea noastră este greşită şi nu ce afirmă pasajul în sine.Astfel versetele cu o interpretare neclară trebuie înţelese prin lumina unor pasaje a căror înţelegere nu poate fi pusă sub semnul întrebării(2Petru 1:20:3:16).Este evident şi de necontestat că Evanghelia era adresată celor care aveau capacitatea să-i înţeleagă mesajul şi să se supună ca urmare a propriei dorinţe şi voinţe.În această lumină trebuie să înţelegem pasajele în care Luca se referă în general, fără să precizeze cine erau,la cei ce au fost botezaţi în diverse locuri.
Prin expresii de tipul „toţi din Lida,Sarona,casa Lidiei sau casa temnicerului” dr. Luca se referă de fapt la toţi cei cărora li se propovăduise evanghelia şi o primiseră , adică la toţi cei capabili să audă să înţeleagă şi să-şi însuşească mesajul,nicidecum la toţi oamenii inclusiv copiii, din locurile sau casele respective.El se referă ca şi în Fapte 8:12 la , bărbaţi şi femei , care au fost botezaţi primind astfel credinţa creştină pentru că au ales ei şi nu pentru li s-ar fi impus.
Argumentul istoric care spune că aşa a făcut biserica dintotdeauna este de asemenea în defavoarea celor ce îl folosesc pentru că pe de o parte primul botez infantil este consemnat abia în jurul anului 150 fiind nevoie apoi de câteva sute de ani şi de intervenţia politică în biserică pentru a se impune ca practică generală şi pe de altă parte simpla atestarea istorică a unei practici nu-i conferă automat şi validitate doctrinară,botezul copiilor fiind respins într-o primă fază de majoritatea comunităţilor creştine tocmai din motive dogmatice.
Aşadar practica bisericii ortodoxe de a boteza bebeluşii nu are nici suport biblic , nici istoric ,mai mult încalcă chiar şi propriile lor învăţături cu privire la har şi la liberul arbitru.
Cum se face botezul?
Biserica ortodoxă răspunde că botezul se face prin întreita cufundare în apă sfinţită a celui botezat în numele Tatălui al Fiului şi al Duhului Sfânt.Deşi asta e regula generală , în ultimii ani se constată în practică folosirea tot mai des a obiceiului romano-catolic de a turna apă pe capul celui botezat în locul cufundării.Înainte de întreita cufundare au loc “lepădările” şi “împreunările” ceremonii prin care cel botezat se leapădă de Satana şî se uneşte cu Hristos.Apoi se rosteşte crezul de la Nicea-Constantinopol şi preotul îl cufundă de trei ori în apă rostind formula:”Botează-se robul Lui Dumnezeu(…)în Numele Tatălui Amin,al Fiului Amin şi al Sfântului Duh Amin” pe cel botezat.
În primul rând e de remarcat faptul că lepădările şi împreunările nu au nici un suport biblic ,sunt pur şi simplu invenţii omeneşti care nu au nici un rost , trecerea din împărăţia întunericului în cea a lui Hristos făcându-se tocmai prin botez şi nu prin astfel de practici obscure superstiţioase.
În al doilea rând nicăieri în Biblie nu se menţionează şi nici nu se sugerează că ar fi vorba de trei cufundări ci de una singură.Botezul este cufundarea în moartea lui Hristos(Romani 6:1-6) şi cum El a murit o singură dată (Evrei 9:24-28) şi oamenilor le este rânduit să moară tot o singură dată nu sunt necesare trei cufundări ci una singură.Cum nu sunt posibile mai multe naşteri din nou ,nu este nevoie nici de mai multe cufundări şi ridicări din apă.Ei justifică practica întreitei cufundari pentru a afirma credinţa în Sfânta Treime dar folosirea lui Amin după numele fiecarei persoane a Dumnezeirii indică mai degrabă credinţa în trei dumnezei decât credinţa într-un singur Dumnezeu în trei persoane.Credinţa în Trinitatea Divină se afirmă la botez prin invocarea numelor celor trei persoane ale dumnezeirii şi nu printr-o întreită cufundare.
Aşadar nici la modul practic botezul ortodox nu corespunde modelului biblic , fiind un amestec de tradiţii şi superstiţii care denaturează învăţăturile de bază ale Evangheliei.
De ce? Cu ce scop se face botezul?
Biserica ortodoxă răspunde că botezul trebuie făcut pentru a primi iertarea păcatelor (inclusiv a celui strămoşesc) dar motivul principal este acela de a deveni membru al bisericii întrucât biserica ortodoxă ,spun ei, este păstrătoarea şi singura care poate administra celor botezaţi harul mântuitor al Lui Dumnezeu.
Având în vedere că înainte de întreita cufundare sau turnare cel ce se botează sau naşul ,după caz, trebuie să demonstreze că şi-a însuşit dreapta credinţă prin recitarea crezului de la Nicea-Constantinopole este evident că de fapt botezul are scopul de a-i adăuga pe oameni unei forme particulare de creştinism şi anume cea care s-a format prin regulile formulate de cele şapte sinoduri ecumenice.
În scriptură celor ce se botezau li se cerea să-şi mărturisească credinţa doar în Hristos(Fapte 8:37) şi nu să adere la o formă particulară de creştinism prin acceptarea dogmelor postulate de anumiţi oameni fie ei şi “sfinţi părinţi”.
Deşi declarativ scopul este cel biblic ,iertarea păcatelor, acesta nu poate fi atins decât dacă botezul este făcut respectând şi celelalte condiţii şi aşa cum am văzut mai sus biserica ortodoxă nu face , din nefericire pentru membrii săi acest lucru.
2.Botezul în Biserica Romano-Catolică
În privinţa botezului romano-catolicii sunt foarte apropiaţi de ortodocşi diferenţele ţinând doar de formă şi nu de esenţă.Spre deosebire de ortodocşi catolicii au o atitudine fermă în ceeace priveşte doctrina păcatului strămoşesc pe care şi-au asumat-o în totalitate , dar nu şi în privinţa modului în care e făcut botezul , acceptând o varietate mai mare inclusiv turnarea sau stropirea. Se pune astfel un accent mai mare pe cel care administrează botezul (preotul) aşa cum se vede şî din formula folosită: “Eu te botez în Numele Tatălui al Fiului şi al Sfantului Duh” .Şi pentru ei botezul este o Sfântă Taină (Sacrament) scopul fiind similar ca la ortodocşi cu precizarea că aderarea la catolicism prin botez presupune acceptarea tuturor dogmelor catolice inclusiv infailibilitatea Papei.
3.Botezul în Bisericile Neoprotestante
Bisericile protestante au apărut în secolul al XVI-lea ca urmare a încercărilor unor bărbaţi ca Luther , Calvin sau Zwingli de a reforma Biserica Catolică.
Reformatorii au promovat o întoarcere la creştinismul biblic sub stindardul celor două celebre devize : “ Sola Scriptura”(Numai Scriptura) şi “ Sola Fide”(Numai Credinţa).Din nefericire au reuşit să creeze doar noi confesiuni formate în jurul ideilor religioase ale liderii marcanţi ai reformei.În privinţa botezului se disting două grupări: cea a reformatorilor moderaţi care au continuat practica botezului infantil şi cea a reformatorilor radicali care practicau botezul adulţilor şi îi rebotezau pe cei ce fuseseră botezaţi bebeluşi primind astel şi eticheta de anabaptişti(rebotezători).În ambele tabere însă domina principiul “Numai prin credinţă” aşă că botezul fie adult fie infantil nu avea nici un rol în mântuire,era doar un simbol, un act de cult stors de toate semnificaţiile care l-ar fi putut pune în legătură cu iertarea păcatelor care aşa cum învăţau ei se primeşte doar prin credinţă fără nici o contribuţie din partea omului.
Pentru că reforma a eşuat în noi tradiţii şi formalism religios ,au urmat alte valuri de “treziri religioase” care în secolul al XIX-lea au dus la apariţia a ceeace ce numim astăzi biserici neoprotestante.Fiecare grupare neoprotestantă pretinde că a dus reforma la consecinţele sale fireşti restaurând sub toate aspectele biserica noului testament. În ţara noastră sunt 4 grupări distincte de neoprotestanţi: baptiştii penticostalii,creştinii după evanghelie şi adventiştii de ziua a şaptea , cunoscuţi toţi sub numele generic de “pocăiţi” dar având fiecare propriile doctrine specifice.Baptiştii au apărut în istorie aproape în acelaşi timp cu protestanţii dar pentru că în România au intrat odată cu neoprotestanţii şi pentru că au multe în comun cu ei ,i-am inclus în aceeaşi categorie.
Deşi au multe crezuri total contradictorii atât între ei cât şi faţă de scriptură neoprotestanţii au şi câteva puncte comune pe baza cărora au o bună colaborare făcând front comun împotriva majoritarilor ortodocşi.Ei au în comun poziţia faţă de scriptură considerând-o cel puţin declarativ singura autoritate în religie, faţă de mântuire şi faţă de botez cu toţii ,exceptând grupurile dizidente de orientare liberală , practicând ceeace ei numesc “botezul credinţei” .
Botezul credinţei, uneori numit nou-testamental, este un simbol care, pentru a respecta principiul „numai prin credinţă”, nu joacă nici un rol în mântuire, fiind realizat în mod corect doar după ce o persoană a fost justificată şi l-a primit pe Isus Cristos ca Domn şi Mântuitor. Este o exprimare exterioară a curăţirii interioare sau a iertării de păcate care a avut deja loc. E de asemenea o identificare publică a acelei persoane cu acea biserică locală şi cu confesiunea din care face parte, cele mai multe biserici neoprotestante considerând botezul prin scufundare,făcut după justificare, ca un criteriu pentru membralitate.
Pentru a înţelege mai bine „botezul credinţei” să vedem cum răspund neoprotestanţii la cele trei întrebări: Cine?,Cum? şi De Ce?
Cine poate fi botezat?
Deşi acceptă doctrina augustiniană despre transmiterea păcatului strămoşesc nu practică botezul copiilor mici deoarece aceştia nu au capacitatea de a deosebi binele de rău şi de a crede personal.Pentru că se face pe baza credinţei personale au numit practica lor baptismală „botezul credinţei”. Ei spun că trebuie botezaţi doar cei care au fost mântuiţi prin credinţă, adică oamenii care deja aparţin lui Hristos prin acceptarea Lui ca Domn şi Mântuitor personal.Sună frumos dar problema este că în toate exemplele de convertiri din scriptură, enumerate în prima parte a studiului , nimeni nu a fost botezat ca urmare a faptului că primise mântuirea cândva în trecut ci tocmai pentru a primi atunci iertarea păcatelor.Disocierea pe care o fac ei între credinţă şi botez nu era făcută în acea vreme şi nu are nici un suport biblic.O să revenim la această problemă când o să vorbim despre scopul botezului pentru că este o strânsă legătură între aceste două aspecte, acum să subliniem doar faptul că în contradicţie cu biblia ei îi botează pe cei despre care cred că deja au fost mântuiţi prin credinţă.
Cum se face botezul?
La neoprotestanţi botezul se face printr-o singură cufundare în apă în Numele Tatălui al Fiului şi al Duhului Sfânt sau uneori (mai rar) doar în Numele Domnului Isus.Cu toate că în mod obişnuit pretind că resping fastul şi tradiţiile care însoţesc ritualurile ortodoxe sau catolice botezurile neoprotestanţilor sunt adevărate show-uri (spectacole) fiind caracterizate de un fast neobişnuit : se fac în public , se ţin cuvântări pompoase, cântece motivaţionale şi rugăciuni iar cei botezaţi sunt îmbrăcaţi în haine albe.
Oricum în ciuda exagerărilor , în esenţă respectă modelul biblic în privinţa modului cum se face botezul.
De ce se face botezul?
Înainte de a vedea răspunsurile neoprotestanţilor la această întrebare să revenim la poziţia lor faţă de mântuire şi modul cum o primim pentru că de aici derivă şi concepţia lor despre botez. ”Numai prin Credinţă” şî „Numai prin Har” sunt cele doua principii fundamentale înţelese în sensul că omul nu poate contribui cu nimic la mântuirea sa. Combinate cu conceptul calvinist despre predestinare aceste dogme învaţă că unii oameni sunt destinaţi spre mântuire fiind atraşi irezistibil de har iar alţii sunt destinaţi respingerii harului şi condamnării veşnice.Cei destinaţi mântuirii nu pot contribui cu nimic la salvarea lor aceasta fiind în întregime lucrarea Lui Dumnezeu. Problema fundamentală a acestei teorii este că Biblia prin numeroase exemple arată că Dumnezeu nu mântuieşte pe nimeni forţat , omul având de ales liber între mântuire sau condamnare şi mai mult că omul poate şi trebuie să colaboreze cu Dumnezeu la salvarea sa prin supunere(Evrei 5:9) .Un om care face ce a poruncit Hristos sau apostolii Săi pentru a primi iertarea păcatelor nu are nici un merit, a făcut doar ce era dator să facă(Luca 17:7-10).În ziua cincizecimii când 3000 de oameni l-au întrebat pe Petru ce trebuie să facă nu numai că nu au fost acuzaţi de legalism ci au fost instruiţi specific să se pocăiască şi să fie botezaţi pentru iertarea păcatelor(Fapte 2:38).
Pentru că trebuie să existe ,totuşi, o modalitate prin care se acceptă mântuirea ei (neoprotestanţii) învaţă că dacă cineva crede în Isus şi mărturisindu-i păcatele Îl cheamă în inima sa printr-o invitaţie personală ,devine creştin.El este astfel justificat acceptând prin credinţă şi însuşindu-şi personal jertfa Lui Hristos. Se foloseşte,cel mai des, o rugăciune de felul:
”Doamne Isuse am nevoie de Tine.Mărturisesc că sunt un păcătos.Îţi mulţumesc că ai murit pentru mine,Îţi deschid uşa inimii mele şi te primesc ca Domn şi Mântuitor.Îţi mulţumesc că îmi ierţi păcatele şi că îmi dai viaţa veşnică.Ia controlul vieţii mele şi fă-mă omul care vrei Tu să devin.”
Primirea Lui Hristos ,spun tot ei, implică credinţă în Isus şi întoarcere dinspre sine spre Dumnezeu ,adică pocăinţă.Nu este suficient să avem o credinţă pur intelectuală sau o experienţă emoţională, îl primim pe Hristos ca act al voinţei.
Această cale de primire a mântuirii este extrem de atrăgătoare ,sună frumos având ambalaj biblic,pare logică şi este uşor de urmat dar are o singură problemă:
Nicăieri în Evanghelii nu există nici măcar un singur verset care să arate că Isus ar fi poruncit o astfel de cale .
Nicăieri în Faptele Apostolilor nu există nici măcar un singur verset care să arate că primii creştini ar fi urmat o astfel de cale sub îndrumarea apostolilor .
Nicăieri în Epistole nu există nici măcar un singur verset care să-i arate pe autorii inspiraţi ai Noului Testament explicând o astfel de cale creştinilor.
Cum rămâne atunci cu „Sola Scriptura”? E uimitor cum oameni care se laudă că respectă Biblia ca unică regulă de urmat în religie promovează o cale de mântuire care nu are nici măcar un singur verset biblic în sprijinul ei.Aceşti propovăduitori nu au citit că este o singură Cale (Ioan 14:6) şi o singură Uşă (Ioan 10:1) şi că cei care intră pe altă uşă sunt hoţi şi tâlhari? Poruncile Lui Hristos din Evanghelii,exemplele de convertiri din Fapte şi explicaţiile din Epistole arată clar şi fără echivoc că cei care credeau şi doreau să devină creştini, „să-L primească pe Isus”, nu rosteau o rugăciune de invitaţie a Lui în inima lor, ci se uneau cu Hristos fiind îngropaţi prin botez în moartea şi învierea Sa. Mai mult,cu toate că pe de o parte afirmă că omul nu trebuie să facă nimic pentru a primi mântuirea, pe de altă parte , în contradicţie cu propria dogmă , tot ei (neoprotestanţii) afirmă că omul trebuie să-L accepte pe Isus ca Domn şi Mântuitor personal asta implicând ,aşa cum am văzut, atât credinţa cât şi pocăinţa.Credinţa şi pocăinţa personală nu sunt tot manifestării ale voinţei omeneşti ca şi botezul?De ce consideră că botezul inclus în ascultarea specifică mântuirii este „faptă moartă” iar pocăinţa şi credinţa nu? Cine i-a autorizat să modifice calea unică a evangheliei lăsată de Isus şi apostolii Săi separând botezul de credinţă şi pocăinţă şi să înveţe astfel o altă cale,o altă evanghelie care nu se regăseşte în scripturi?
Pentru că aproape toate pasajele care se referă la botez au legătură cu credinţa ,cu moartea Lui Isus sau cu mântuirea şi pentru a justifica această separare dintre credinţă şi botez , excluzând-ul din planul Lui Dumnezeu de mântuire se folosesc de două tipuri de argumente: pasaje biblice scoase din context şi cazuri excepţionale.
Pentru a înţelege mai bine „botezul credinţei” să vedem cum răspund neoprotestanţii la cele trei întrebări: Cine?,Cum? şi De Ce?
Cine poate fi botezat?
Deşi acceptă doctrina augustiniană despre transmiterea păcatului strămoşesc nu practică botezul copiilor mici deoarece aceştia nu au capacitatea de a deosebi binele de rău şi de a crede personal.Pentru că se face pe baza credinţei personale au numit practica lor baptismală „botezul credinţei”. Ei spun că trebuie botezaţi doar cei care au fost mântuiţi prin credinţă, adică oamenii care deja aparţin lui Hristos prin acceptarea Lui ca Domn şi Mântuitor personal.Sună frumos dar problema este că în toate exemplele de convertiri din scriptură, enumerate în prima parte a studiului , nimeni nu a fost botezat ca urmare a faptului că primise mântuirea cândva în trecut ci tocmai pentru a primi atunci iertarea păcatelor.Disocierea pe care o fac ei între credinţă şi botez nu era făcută în acea vreme şi nu are nici un suport biblic.O să revenim la această problemă când o să vorbim despre scopul botezului pentru că este o strânsă legătură între aceste două aspecte, acum să subliniem doar faptul că în contradicţie cu biblia ei îi botează pe cei despre care cred că deja au fost mântuiţi prin credinţă.
Cum se face botezul?
La neoprotestanţi botezul se face printr-o singură cufundare în apă în Numele Tatălui al Fiului şi al Duhului Sfânt sau uneori (mai rar) doar în Numele Domnului Isus.Cu toate că în mod obişnuit pretind că resping fastul şi tradiţiile care însoţesc ritualurile ortodoxe sau catolice botezurile neoprotestanţilor sunt adevărate show-uri (spectacole) fiind caracterizate de un fast neobişnuit : se fac în public , se ţin cuvântări pompoase, cântece motivaţionale şi rugăciuni iar cei botezaţi sunt îmbrăcaţi în haine albe.
Oricum în ciuda exagerărilor , în esenţă respectă modelul biblic în privinţa modului cum se face botezul.
De ce se face botezul?
Înainte de a vedea răspunsurile neoprotestanţilor la această întrebare să revenim la poziţia lor faţă de mântuire şi modul cum o primim pentru că de aici derivă şi concepţia lor despre botez. ”Numai prin Credinţă” şî „Numai prin Har” sunt cele doua principii fundamentale înţelese în sensul că omul nu poate contribui cu nimic la mântuirea sa. Combinate cu conceptul calvinist despre predestinare aceste dogme învaţă că unii oameni sunt destinaţi spre mântuire fiind atraşi irezistibil de har iar alţii sunt destinaţi respingerii harului şi condamnării veşnice.Cei destinaţi mântuirii nu pot contribui cu nimic la salvarea lor aceasta fiind în întregime lucrarea Lui Dumnezeu. Problema fundamentală a acestei teorii este că Biblia prin numeroase exemple arată că Dumnezeu nu mântuieşte pe nimeni forţat , omul având de ales liber între mântuire sau condamnare şi mai mult că omul poate şi trebuie să colaboreze cu Dumnezeu la salvarea sa prin supunere(Evrei 5:9) .Un om care face ce a poruncit Hristos sau apostolii Săi pentru a primi iertarea păcatelor nu are nici un merit, a făcut doar ce era dator să facă(Luca 17:7-10).În ziua cincizecimii când 3000 de oameni l-au întrebat pe Petru ce trebuie să facă nu numai că nu au fost acuzaţi de legalism ci au fost instruiţi specific să se pocăiască şi să fie botezaţi pentru iertarea păcatelor(Fapte 2:38).
Pentru că trebuie să existe ,totuşi, o modalitate prin care se acceptă mântuirea ei (neoprotestanţii) învaţă că dacă cineva crede în Isus şi mărturisindu-i păcatele Îl cheamă în inima sa printr-o invitaţie personală ,devine creştin.El este astfel justificat acceptând prin credinţă şi însuşindu-şi personal jertfa Lui Hristos. Se foloseşte,cel mai des, o rugăciune de felul:
”Doamne Isuse am nevoie de Tine.Mărturisesc că sunt un păcătos.Îţi mulţumesc că ai murit pentru mine,Îţi deschid uşa inimii mele şi te primesc ca Domn şi Mântuitor.Îţi mulţumesc că îmi ierţi păcatele şi că îmi dai viaţa veşnică.Ia controlul vieţii mele şi fă-mă omul care vrei Tu să devin.”
Primirea Lui Hristos ,spun tot ei, implică credinţă în Isus şi întoarcere dinspre sine spre Dumnezeu ,adică pocăinţă.Nu este suficient să avem o credinţă pur intelectuală sau o experienţă emoţională, îl primim pe Hristos ca act al voinţei.
Această cale de primire a mântuirii este extrem de atrăgătoare ,sună frumos având ambalaj biblic,pare logică şi este uşor de urmat dar are o singură problemă:
Nicăieri în Evanghelii nu există nici măcar un singur verset care să arate că Isus ar fi poruncit o astfel de cale .
Nicăieri în Faptele Apostolilor nu există nici măcar un singur verset care să arate că primii creştini ar fi urmat o astfel de cale sub îndrumarea apostolilor .
Nicăieri în Epistole nu există nici măcar un singur verset care să-i arate pe autorii inspiraţi ai Noului Testament explicând o astfel de cale creştinilor.
Cum rămâne atunci cu „Sola Scriptura”? E uimitor cum oameni care se laudă că respectă Biblia ca unică regulă de urmat în religie promovează o cale de mântuire care nu are nici măcar un singur verset biblic în sprijinul ei.Aceşti propovăduitori nu au citit că este o singură Cale (Ioan 14:6) şi o singură Uşă (Ioan 10:1) şi că cei care intră pe altă uşă sunt hoţi şi tâlhari? Poruncile Lui Hristos din Evanghelii,exemplele de convertiri din Fapte şi explicaţiile din Epistole arată clar şi fără echivoc că cei care credeau şi doreau să devină creştini, „să-L primească pe Isus”, nu rosteau o rugăciune de invitaţie a Lui în inima lor, ci se uneau cu Hristos fiind îngropaţi prin botez în moartea şi învierea Sa. Mai mult,cu toate că pe de o parte afirmă că omul nu trebuie să facă nimic pentru a primi mântuirea, pe de altă parte , în contradicţie cu propria dogmă , tot ei (neoprotestanţii) afirmă că omul trebuie să-L accepte pe Isus ca Domn şi Mântuitor personal asta implicând ,aşa cum am văzut, atât credinţa cât şi pocăinţa.Credinţa şi pocăinţa personală nu sunt tot manifestării ale voinţei omeneşti ca şi botezul?De ce consideră că botezul inclus în ascultarea specifică mântuirii este „faptă moartă” iar pocăinţa şi credinţa nu? Cine i-a autorizat să modifice calea unică a evangheliei lăsată de Isus şi apostolii Săi separând botezul de credinţă şi pocăinţă şi să înveţe astfel o altă cale,o altă evanghelie care nu se regăseşte în scripturi?
Pentru că aproape toate pasajele care se referă la botez au legătură cu credinţa ,cu moartea Lui Isus sau cu mântuirea şi pentru a justifica această separare dintre credinţă şi botez , excluzând-ul din planul Lui Dumnezeu de mântuire se folosesc de două tipuri de argumente: pasaje biblice scoase din context şi cazuri excepţionale.
Pasajele biblice folosite de ei ca argumente că botezul nu are legătură cu mântuirea sunt : Marcu 16:16 ; 1 Petru 3:21 şi 1 Corinteni 1:17.Să le analizăm pe rând:
1.Marcu 16:16
„Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit”
Isus face aici două afirmaţii : una pozitivă „cine va crede şi se va boteza va fi mântuit” şi una negativă „cine nu va crede va fi osândit”.
Partea a doua a versetului,afirmaţia negativă, este argumentul suprem al neoprotestanţilor că doar credinţa este implicată în primirea mântuirii,botezul neavând nici un rol.Pentru că negaţia care duce la osândire se face doar cu privire la credinţă ,nu şi la botez, rezultă că cei care nu se botează nu sunt osândiţi şi ca urmare botezul nu este o condiţie a mântuirii.Aparent această explicaţie pare logică numai că dacă aceasta este interpretarea corectă a afirmaţiei negative ea intră în contradicţie cu prima afirmaţie din verset,cea pozitivă, care spune că şi botezul este o condiţie a mântuirii alături de credinţă.Astfel ori ei au dreptate şi Isus ar trebui să-şi retracteze afirmaţia făcută în prima parte a versetului pentru că nu a ştiut ce spune, ori Isus are dreptate şi ei ar trebui în cazul acesta să caute o interpretare a părţii a doua care să nu intre în contradicţie cu afirmaţia directă a Mântuitorului. Este evident că Isus nu a greşit, nu s-a contrazis niciodată în afirmaţii şi a ştiut foarte bine ce spune afirmând că şi botezul este o condiţie pentru primirea mântuirii.
Atunci ce mesaj a vrut Isus să transmită spunând că „cine nu va crede va fi osândit”? Explicaţia e foarte simplă şi în deplină armonie atât cu prima afirmaţie cât şi cu celelalte pasaje care vorbesc despre relaţia dintre credinţă,ascultare şi mântuire.Credinţa este prima şi cea mai importantă condiţie dar nu şi singura.Este o condiţie absolut necesară dar nu şi suficientă.”Şi dracii cred şi se înfioară”.E nevoie şi de pocăinţă şi de mărturisire şi de botez.Fără credinţă pocăinţa este falsă mărturisirea este mincinoasă iar botezul doar o baie a trupului care nu are nici un efect asupra sufletului.Dacă cineva nu crede nu mai contează dacă se va boteza sau nu pentru că neîndeplinind condiţia primordială va fi osândit, neajungând niciodată la mântuire. Însă dacă cineva crede nu este suficient acest lucru va trebui să se supună Lui Hristos prin botez pentru a primi mântuirea.
De asemenea trebuie ţinut cont şi de faptul că uneori termenul „credinţa” este folosit cu sensul general de creştinism.Expresii ca ”A crede” ,”A veni la credinţă”, „ A veni la pocăinţă” nu înseamnă,de multe ori, doar aplicaţia strictă a sensului de bază al cuvântului deşi este inclusă şi aceasta ci înseamnă a primi creştinismul în totalitatea învăţăturilor sale , a te converti la creştinism(Fapte 4:4,32;5:14;6:7;9:35,42;13:48;17:34etc).La Fapte 2:41 se spune despre cei care primiseră propovăduirea că au fost botezaţi iar la Fapte 2:44 referindu-se la acelaşi grup de 3000 de oameni sunt numiţi simplu „cei ce credeau”.Deci cei care credeau erau cei care fuseseră botezaţi.Astfel scriptura ne arată atât legătura directă dintre credinţă şi botez cât şi faptul că separarea celor două concepte aşa cum o fac neoprotestanţii este nebiblică şi incorectă având la bază doar protestul lor faţă de ritualizarea botezului de către catolici şi ortodocşi.
2. 1 Petru 3:21
"Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi şi anume botezul, care nu este o curaţire de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos "
Trei afirmaţii face Petru despre botez în acest pasaj :
a.”Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi şi anume botezul”
Icoana ( imaginea ) la care se referă este potopul pe care-l aminteşte în versetul 20 ca fiind un antetip,un simbol al botezului.Astfel el nu spune că botezul este un simbol al mântuirii cum greşit se interpretează ci că potopul este un simbol al botezului .Apostolul Petru face o paralelă între potop şi botez pentru a explica modul prin care contribuie botezul la mântuirea noastră.El spune că aşa cum apa potopului l-a separat pe Noe de lumea condamnată din vremea lui , apa botezului ne separă pe noi de lumea condamnată din vremea noastră.
1.Marcu 16:16
„Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit”
Isus face aici două afirmaţii : una pozitivă „cine va crede şi se va boteza va fi mântuit” şi una negativă „cine nu va crede va fi osândit”.
Partea a doua a versetului,afirmaţia negativă, este argumentul suprem al neoprotestanţilor că doar credinţa este implicată în primirea mântuirii,botezul neavând nici un rol.Pentru că negaţia care duce la osândire se face doar cu privire la credinţă ,nu şi la botez, rezultă că cei care nu se botează nu sunt osândiţi şi ca urmare botezul nu este o condiţie a mântuirii.Aparent această explicaţie pare logică numai că dacă aceasta este interpretarea corectă a afirmaţiei negative ea intră în contradicţie cu prima afirmaţie din verset,cea pozitivă, care spune că şi botezul este o condiţie a mântuirii alături de credinţă.Astfel ori ei au dreptate şi Isus ar trebui să-şi retracteze afirmaţia făcută în prima parte a versetului pentru că nu a ştiut ce spune, ori Isus are dreptate şi ei ar trebui în cazul acesta să caute o interpretare a părţii a doua care să nu intre în contradicţie cu afirmaţia directă a Mântuitorului. Este evident că Isus nu a greşit, nu s-a contrazis niciodată în afirmaţii şi a ştiut foarte bine ce spune afirmând că şi botezul este o condiţie pentru primirea mântuirii.
Atunci ce mesaj a vrut Isus să transmită spunând că „cine nu va crede va fi osândit”? Explicaţia e foarte simplă şi în deplină armonie atât cu prima afirmaţie cât şi cu celelalte pasaje care vorbesc despre relaţia dintre credinţă,ascultare şi mântuire.Credinţa este prima şi cea mai importantă condiţie dar nu şi singura.Este o condiţie absolut necesară dar nu şi suficientă.”Şi dracii cred şi se înfioară”.E nevoie şi de pocăinţă şi de mărturisire şi de botez.Fără credinţă pocăinţa este falsă mărturisirea este mincinoasă iar botezul doar o baie a trupului care nu are nici un efect asupra sufletului.Dacă cineva nu crede nu mai contează dacă se va boteza sau nu pentru că neîndeplinind condiţia primordială va fi osândit, neajungând niciodată la mântuire. Însă dacă cineva crede nu este suficient acest lucru va trebui să se supună Lui Hristos prin botez pentru a primi mântuirea.
De asemenea trebuie ţinut cont şi de faptul că uneori termenul „credinţa” este folosit cu sensul general de creştinism.Expresii ca ”A crede” ,”A veni la credinţă”, „ A veni la pocăinţă” nu înseamnă,de multe ori, doar aplicaţia strictă a sensului de bază al cuvântului deşi este inclusă şi aceasta ci înseamnă a primi creştinismul în totalitatea învăţăturilor sale , a te converti la creştinism(Fapte 4:4,32;5:14;6:7;9:35,42;13:48;17:34etc).La Fapte 2:41 se spune despre cei care primiseră propovăduirea că au fost botezaţi iar la Fapte 2:44 referindu-se la acelaşi grup de 3000 de oameni sunt numiţi simplu „cei ce credeau”.Deci cei care credeau erau cei care fuseseră botezaţi.Astfel scriptura ne arată atât legătura directă dintre credinţă şi botez cât şi faptul că separarea celor două concepte aşa cum o fac neoprotestanţii este nebiblică şi incorectă având la bază doar protestul lor faţă de ritualizarea botezului de către catolici şi ortodocşi.
2. 1 Petru 3:21
"Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi şi anume botezul, care nu este o curaţire de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos "
Trei afirmaţii face Petru despre botez în acest pasaj :
a.”Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi şi anume botezul”
Icoana ( imaginea ) la care se referă este potopul pe care-l aminteşte în versetul 20 ca fiind un antetip,un simbol al botezului.Astfel el nu spune că botezul este un simbol al mântuirii cum greşit se interpretează ci că potopul este un simbol al botezului .Apostolul Petru face o paralelă între potop şi botez pentru a explica modul prin care contribuie botezul la mântuirea noastră.El spune că aşa cum apa potopului l-a separat pe Noe de lumea condamnată din vremea lui , apa botezului ne separă pe noi de lumea condamnată din vremea noastră.
b.”care nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti”
Afirmaţia se referă tot la botez şi este folosită într-un mod greşit ca demonstraţie a faptului că botezul nu contribuie cu nimic la mântuire.O astfel de înterpretare arată însă o cunoaştere incompletă a scripturii sau şi mai grav reavoinţă în interpretare. Petru nu spune că botezul nu are nici un rol în mântuire pentru că astfel şi-ar contrazice singur prima afirmaţie.El spune de fapt acelaşi lucru spus de Pavel in Coloseni 2:11-12 “11. În El aţi fost tăiaţi împrejur, nu cu o tăiere împrejur, făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti ,12 .fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez şi înviaţi în El şi împreună cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, care L-a înviat din morţi” şi în Tit 3:5-6” 5 .El ne-a mântuit, nu pentru faptele, facute de noi în neprihanire, ci pentru îndurarea Lui, prin spalarea nasterii din nou si prin înnoirea facuta de Duhul Sfânt,6 .pe care L-a varsat din belsug peste noi, prin Isus Hristos, mântuitorul nostru” şi anume că botezul făcut în conformitate cu voia lui Hristos este o naştere din nou spirituală nu o spălare a trupului de murdărie.Pentru că botezul este îngroparea în moartea Lui Hristos ,atunci când un om este botezat nu apa este agentul purificator ci sângele lui Hristos cu care intră în contact prin botez (Romani 6:1-6).
Afirmaţia se referă tot la botez şi este folosită într-un mod greşit ca demonstraţie a faptului că botezul nu contribuie cu nimic la mântuire.O astfel de înterpretare arată însă o cunoaştere incompletă a scripturii sau şi mai grav reavoinţă în interpretare. Petru nu spune că botezul nu are nici un rol în mântuire pentru că astfel şi-ar contrazice singur prima afirmaţie.El spune de fapt acelaşi lucru spus de Pavel in Coloseni 2:11-12 “11. În El aţi fost tăiaţi împrejur, nu cu o tăiere împrejur, făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti ,12 .fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez şi înviaţi în El şi împreună cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, care L-a înviat din morţi” şi în Tit 3:5-6” 5 .El ne-a mântuit, nu pentru faptele, facute de noi în neprihanire, ci pentru îndurarea Lui, prin spalarea nasterii din nou si prin înnoirea facuta de Duhul Sfânt,6 .pe care L-a varsat din belsug peste noi, prin Isus Hristos, mântuitorul nostru” şi anume că botezul făcut în conformitate cu voia lui Hristos este o naştere din nou spirituală nu o spălare a trupului de murdărie.Pentru că botezul este îngroparea în moartea Lui Hristos ,atunci când un om este botezat nu apa este agentul purificator ci sângele lui Hristos cu care intră în contact prin botez (Romani 6:1-6).
c.”ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos”
Şi această afirmaţie este interpretată greşit fiind folosită de neoprotestanţi drept dovadă a faptului că sufletele celor botezaţi au fost curăţite de păcat înainte de momentul botezului care , spun ei ,este doar o mărturie despre faptul că au fost deja curăţiţi de păcate la o dată anterioară.De asemenea spun ei este dovada că botezul este doar o mărturie publică înaintea oamenilor că am fost mântuiţi. Această interpretare este însă inacceptabilă din următoarele motive:
-un cuget curat nu se referă la un suflet curăţit de păcate ci la o conştiinţă sinceră.Apostolul Pavel spune despre sine ( Fapte 23:1) că avea un cuget curat în perioada când era prigonitor al bisericii , deci un criminal păcătos.El nu vrea să spună că era fără păcat în ceeace făcea ci că era sincer şi devotat unei misiuni pe care o credea bună.
-mărturia unui cuget curat , unei conştiinţe sincere, nu este cea care pretinde că nu are păcat ci dimpotrivă cea care recunoaşte adevărata stare în care se află fiecare om,păcatul , şi nevoia disperată de iertare.(Romani 3:9-12;1Ioan 1:8).
-mărturia aceasta este făcută prin botez înaintea lui Dumnezeu ,nu înaintea lumii cum greşit se afirmă deseori.
-mărturia aceasta (botezul) are legătură cu moartea şi cu învierea Lui Hristos arătând moartea omului vechi în Hristos şi ridicarea la o noua viaţă prin învierea Lui Hristos.
1Petru 3:21 spune de fapt că prin botez omul cu o conştiinţă sinceră mărturiseşte şi recunoaşte înaintea Lui Dumnezeu că este un păcătos care are nevoie naştere din nou spirituală şi că botezul contribuie la mântuirea omului nu printr-o curăţire exterioară de murdăriile trupeşti ci separându-ne prin apă de lumea condamnată şi punându-ne astfel în legătură cu sângele Lui Hristos în moartea şi învierea Sa.
3. 1Corinteni 1:17
“De fapt, Hristos m-a trimis nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia nu cu înţelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică “
Pentru că Pavel spune că misiunea sa nu este acea de a boteza ci de a propovădui evanghelia se trage greşit concluzia că botezul nu este aşa de important şi că nu are legătură cu mântuirea.Această interpretare nu ţine cont de contextul pasajului în care Pavel face această afirmaţie şi nici de concepţia lui cu privire la botez exprimată în alte epistole.În Corint Pavel s-a confruntat cu mai multe probleme una dintre cele mai grave fiind dezbinarea lor în grupări ataşate predicatorilor preferaţi(1Corinteni 1:10-17).Unii erau cu Apolo alţii cu Pavel ,alţii cu Petru şi alţii cu Hristos.Pentru a combate această separare în partide Pavel le reaminteşte că Hristos nu poate fi împărţit şi întrucât ei fuseseră botezaţi în Numele Lui Hristos Cel răstignit ,nu în numele celor care îi botezaseră , nu ar fi trebuit să se separe în partide ataşate oamenilor.Folosirea botezului ca pretext pentru dezbinare era greşită şi Pavel combate această atitudine arătând că menirea sa nu este aceea de a boteza cât mai mulţi oameni ci de a predica Evanghelia la cât mai mulţi.Botezul este răspunsul omului la propovăduire şi este modalitatea prin care este pus în legătură cu Hristos şi nu cu cel care Îl propovăduieşte pe Hristos sau il botează pe cel ce primeşte Evanghelia.Astfel Pavel nu spune că botezul este neimportant sau că nu are legătură cu primirea mântuirii ci că este greşită folosirea botezului ca pretext al separării în partide religioase , botezul corect înţeles şi aplicat ar trebui să fie un liant atât între fiecare om şi Hristos cât şi între oamenii care-l urmează pe Hristos.
Şi această afirmaţie este interpretată greşit fiind folosită de neoprotestanţi drept dovadă a faptului că sufletele celor botezaţi au fost curăţite de păcat înainte de momentul botezului care , spun ei ,este doar o mărturie despre faptul că au fost deja curăţiţi de păcate la o dată anterioară.De asemenea spun ei este dovada că botezul este doar o mărturie publică înaintea oamenilor că am fost mântuiţi. Această interpretare este însă inacceptabilă din următoarele motive:
-un cuget curat nu se referă la un suflet curăţit de păcate ci la o conştiinţă sinceră.Apostolul Pavel spune despre sine ( Fapte 23:1) că avea un cuget curat în perioada când era prigonitor al bisericii , deci un criminal păcătos.El nu vrea să spună că era fără păcat în ceeace făcea ci că era sincer şi devotat unei misiuni pe care o credea bună.
-mărturia unui cuget curat , unei conştiinţe sincere, nu este cea care pretinde că nu are păcat ci dimpotrivă cea care recunoaşte adevărata stare în care se află fiecare om,păcatul , şi nevoia disperată de iertare.(Romani 3:9-12;1Ioan 1:8).
-mărturia aceasta este făcută prin botez înaintea lui Dumnezeu ,nu înaintea lumii cum greşit se afirmă deseori.
-mărturia aceasta (botezul) are legătură cu moartea şi cu învierea Lui Hristos arătând moartea omului vechi în Hristos şi ridicarea la o noua viaţă prin învierea Lui Hristos.
1Petru 3:21 spune de fapt că prin botez omul cu o conştiinţă sinceră mărturiseşte şi recunoaşte înaintea Lui Dumnezeu că este un păcătos care are nevoie naştere din nou spirituală şi că botezul contribuie la mântuirea omului nu printr-o curăţire exterioară de murdăriile trupeşti ci separându-ne prin apă de lumea condamnată şi punându-ne astfel în legătură cu sângele Lui Hristos în moartea şi învierea Sa.
3. 1Corinteni 1:17
“De fapt, Hristos m-a trimis nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia nu cu înţelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică “
Pentru că Pavel spune că misiunea sa nu este acea de a boteza ci de a propovădui evanghelia se trage greşit concluzia că botezul nu este aşa de important şi că nu are legătură cu mântuirea.Această interpretare nu ţine cont de contextul pasajului în care Pavel face această afirmaţie şi nici de concepţia lui cu privire la botez exprimată în alte epistole.În Corint Pavel s-a confruntat cu mai multe probleme una dintre cele mai grave fiind dezbinarea lor în grupări ataşate predicatorilor preferaţi(1Corinteni 1:10-17).Unii erau cu Apolo alţii cu Pavel ,alţii cu Petru şi alţii cu Hristos.Pentru a combate această separare în partide Pavel le reaminteşte că Hristos nu poate fi împărţit şi întrucât ei fuseseră botezaţi în Numele Lui Hristos Cel răstignit ,nu în numele celor care îi botezaseră , nu ar fi trebuit să se separe în partide ataşate oamenilor.Folosirea botezului ca pretext pentru dezbinare era greşită şi Pavel combate această atitudine arătând că menirea sa nu este aceea de a boteza cât mai mulţi oameni ci de a predica Evanghelia la cât mai mulţi.Botezul este răspunsul omului la propovăduire şi este modalitatea prin care este pus în legătură cu Hristos şi nu cu cel care Îl propovăduieşte pe Hristos sau il botează pe cel ce primeşte Evanghelia.Astfel Pavel nu spune că botezul este neimportant sau că nu are legătură cu primirea mântuirii ci că este greşită folosirea botezului ca pretext al separării în partide religioase , botezul corect înţeles şi aplicat ar trebui să fie un liant atât între fiecare om şi Hristos cât şi între oamenii care-l urmează pe Hristos.
Al doilea fel de argumente folosite de neoprotestanţi pentru a nega importanţa botezului sunt cazurile excepţionale.Sunt două categorii de excepţii:
1.Excepţiile biblice.Sunt acele cazuri relatate în biblie despre oameni care au fost mântuiţi fără să fie botezaţi.Cel mai folosit caz datorită impactului emoţional este cel al tâlharului de pe cruce.Dacă acest om a fost mântuit fără sa fi fost botezat atunci oricine poate fi mântuit la fel concluzionează neoprotestanţii. Acest caz este folosit greşit ca model de mântuire fără botez deoarece:
-Tâlharul de pe cruce a trăit şi murit în timpul lucrării personale a lui Isus pe pământ care era limitată la Israel (Matei 10:6) în care pentru a dovedi că este Fiul lui Dumnezeu a iertat de păcate mai mulţi oameni uzând direct de puterea şi autoritatea Sa (Marcu 2:10;Luca 7:48;Ioan 8:11… etc).
-Tâlharul a trăit şi murit în timp ce Vechiul Legământ era încă în vigoare acesta încetând când Isus a murit pe cruce(Coloseni 2:14) aşă că este absurd să-l folosim ca exemplu pentru oameni care trăiesc în perioada Noului Legământ.
-Tâlharul a trăit şi murit înainte ca Biserica să fie întemeiată , ea avea să înceapă după 50 de zile de la învierea Lui Isus, aşa că nu avea de unde să cunoască Evanghelia şi cerinţele ei pentru mântuire aşa cum o cunoaştem noi şi cum a fost propovăduită de apostoli (1 Corinteni 15:1-3).
2.Excepţiile nebiblice.Sunt acele cazuri extreme de convertiri începute dar nefinalizate prin botez care ne fac să ne întrebăm cum va proceda Dumnezeu în astfel de situaţii.Ce se va întâmpla cu cineva care crede şi se pocăieşte dar din motive ce nu ţin de propria voinţă (accident,boală cronică ,război ş.a.) nu ajunge să fie botezat? Neoprotestanţii spun că sigur astfel de oameni sunt mântuiţi şi mai mult pe baza acestei presupuneri ei concluzionează că nu este necesar botezul pentru primirea mântuirii.Acest tip de raţionament ridică însă câteva probleme:
-Nimeni nu ştie cu adevărat ce va face Dumnezeu în astfel de situaţii.Cu siguranţă oricare va fi decizia Sa ştim că va fi corectă întrucât este singurul care ştie ce este în inima fiecărui om.Noi ca oameni nu avem accesul la o astfel de cunoaştere şi nu ar trebui să ne pronunţăm în locul Lui Dumnezeu.
-Chiar dacă am accepta varianta că aceşti oameni sunt mântuiţi fără botez nu avem nici un drept ca pe baza unor astfel de excepţii să modificăm modalitatea de primire a mântuirii şi implicit Evanghelia.Isus a stabilit regulile şi numai El are dreptul şi autoritatea să accepte excepţii.Hristos nu numai că nu a schimbat Evanghelia şi regulile ei de aplicare , dar a şi avertizat că cine va face astfel de modificări se pune în mare pericol(Galateni 1:6-9).Datoria noastră ca oameni este să respectăm regulile aşa cum El ni le-a lăsat şi să-L lăsăm pe El să se ocupe de cazurile excepţionale aşa cum crede de cuviinţă.
De fapt folosirea excepţiilor fie că sunt luate din biblie sau inspirate din viaţă sunt de fapt încercări de a “strecura ţânţarul şi de a înghiţi cămila”. Excepţiile trebuie să întărească regula nu să o schimbe.De ce ar vrea cineva care pretinde că respecta principiul “Sola Scriptura” să evite poruncile Lui Hristos şi afirmaţiile clare ale scripturii folosindu-se de astfel de excepţii?
Revenind la întrebarea “De ce trebuie făcut botezul?” , neoprotestanţilor nu le mai rămân prea multe motive scripturale.Întrucât au separat botezul de credinţă de procesul convertirii şi al primirii mântuirii şi nu pot folosi multele pasaje din scriptură care fac referire la scopul botezului prin prisma acestei strânse legături, ei spun că botezul trebuie făcut din două motive:
1.Pentru că este o poruncă a Lui Hristos
A împlini porunca lui Hristos este desigur un scop nobil şi de admirat , dar să nu uităm că Isus nu a poruncit botezul doar ca să ne vadă bălăcindu-ne în apă la ordinul Său ci pentru că el a atribuit botezului scopuri precise.Pentru că neoprotestanţii nu recunosc cele două scopuri principale pe care chiar Isus le atribuie botezului ,convertirea la creştinism (Matei 28:29) şi primirea mântuirii (Marcu 16:15-16) este incorect şi contradictoriu să susţină că împlinesc porunca Sa.Isus a poruncit un anumit fel de botez şi avem dreptul să pretindem că-I respectăm porunca doar dacă practicăm acel botez care urmează în totul voia Sa.Ei practică un botez diferit în scopuri de cel poruncit de Isus şi ca urmare este incorect să pretindă oamenilor să primească botezul lor ca fiind cel poruncit de Hristos.
2.Pentru a mărturisi public înaintea lumii că ţi-au fost iertate păcatele şi că acum eşti deja al Lui Hristos.
Am arătat deja că niciun convertit din Fapte nu primise iertarea păcatelor înainte de botez ci prin botez şi de asemenea că la 1 Petru 3:21 nu se afirmă nicidecum că botezul este o mărturie înaintea lumii cum se răstălmăceşte de obicei pasajul ci înaintea Lui Dumnezeu.Niciun convertit din biblie nu s-a botezat ca să arate lumii că a fost iertat în trecut ci tocmai pentru a primi iertarea păcatelor şi pentru a deveni creştin. Practic nu este nici un verset din scriptură care să susţină scopul pe care neoprotestanţii îl atribuie botezului.Din nou ne întrebăm: cum rămâne cu “Sola Scriptura”? unde se regăseşte biblia în învăţăturile lor cu privire la scopul botezului?
Totuşi trebuie să recunoaştem că botezul are un impact puternic asupra comunităţii în care trăim şi când cineva face public faptul că s-a botezat este văzut de cei din jur ca fiind o persoană ce a luat un angajament decisiv faţă de o ideologie sau un grup religios.Nu întâmplător botezul este considerat de neoprotestanţi o mărturie publică şi un criteriu de membralitate.Numai că a fi membrul unui astfel de grup religios presupune asumarea tuturor dogmelor pe care le are confesiunea respectivă.De exemplu cine este botezat la Biserica Adventistă De Ziua Şaptea îşi ia implicit angajamentul să ţină sabatul să respecte restricţiile alimentare , practic să respecte toate cele 27 de puncte ale crezului lor, cine se botează la Biserica Penticostală îşi asumă toate doctrinele inclusiv învăţătura specifică a lor cu privire la Duhul Sfânt..ş.a.m.d. Astfel botezul este deturnat de la scopul său iniţial de a ne plasa în Hristos şi de a ne da o identitate unică ca şi creştini şi este folosit ca o etichetă confesională a diferitelor grupuri religioase mai vechi sau mai noi desprinse din creştinism.
1.Excepţiile biblice.Sunt acele cazuri relatate în biblie despre oameni care au fost mântuiţi fără să fie botezaţi.Cel mai folosit caz datorită impactului emoţional este cel al tâlharului de pe cruce.Dacă acest om a fost mântuit fără sa fi fost botezat atunci oricine poate fi mântuit la fel concluzionează neoprotestanţii. Acest caz este folosit greşit ca model de mântuire fără botez deoarece:
-Tâlharul de pe cruce a trăit şi murit în timpul lucrării personale a lui Isus pe pământ care era limitată la Israel (Matei 10:6) în care pentru a dovedi că este Fiul lui Dumnezeu a iertat de păcate mai mulţi oameni uzând direct de puterea şi autoritatea Sa (Marcu 2:10;Luca 7:48;Ioan 8:11… etc).
-Tâlharul a trăit şi murit în timp ce Vechiul Legământ era încă în vigoare acesta încetând când Isus a murit pe cruce(Coloseni 2:14) aşă că este absurd să-l folosim ca exemplu pentru oameni care trăiesc în perioada Noului Legământ.
-Tâlharul a trăit şi murit înainte ca Biserica să fie întemeiată , ea avea să înceapă după 50 de zile de la învierea Lui Isus, aşa că nu avea de unde să cunoască Evanghelia şi cerinţele ei pentru mântuire aşa cum o cunoaştem noi şi cum a fost propovăduită de apostoli (1 Corinteni 15:1-3).
2.Excepţiile nebiblice.Sunt acele cazuri extreme de convertiri începute dar nefinalizate prin botez care ne fac să ne întrebăm cum va proceda Dumnezeu în astfel de situaţii.Ce se va întâmpla cu cineva care crede şi se pocăieşte dar din motive ce nu ţin de propria voinţă (accident,boală cronică ,război ş.a.) nu ajunge să fie botezat? Neoprotestanţii spun că sigur astfel de oameni sunt mântuiţi şi mai mult pe baza acestei presupuneri ei concluzionează că nu este necesar botezul pentru primirea mântuirii.Acest tip de raţionament ridică însă câteva probleme:
-Nimeni nu ştie cu adevărat ce va face Dumnezeu în astfel de situaţii.Cu siguranţă oricare va fi decizia Sa ştim că va fi corectă întrucât este singurul care ştie ce este în inima fiecărui om.Noi ca oameni nu avem accesul la o astfel de cunoaştere şi nu ar trebui să ne pronunţăm în locul Lui Dumnezeu.
-Chiar dacă am accepta varianta că aceşti oameni sunt mântuiţi fără botez nu avem nici un drept ca pe baza unor astfel de excepţii să modificăm modalitatea de primire a mântuirii şi implicit Evanghelia.Isus a stabilit regulile şi numai El are dreptul şi autoritatea să accepte excepţii.Hristos nu numai că nu a schimbat Evanghelia şi regulile ei de aplicare , dar a şi avertizat că cine va face astfel de modificări se pune în mare pericol(Galateni 1:6-9).Datoria noastră ca oameni este să respectăm regulile aşa cum El ni le-a lăsat şi să-L lăsăm pe El să se ocupe de cazurile excepţionale aşa cum crede de cuviinţă.
De fapt folosirea excepţiilor fie că sunt luate din biblie sau inspirate din viaţă sunt de fapt încercări de a “strecura ţânţarul şi de a înghiţi cămila”. Excepţiile trebuie să întărească regula nu să o schimbe.De ce ar vrea cineva care pretinde că respecta principiul “Sola Scriptura” să evite poruncile Lui Hristos şi afirmaţiile clare ale scripturii folosindu-se de astfel de excepţii?
Revenind la întrebarea “De ce trebuie făcut botezul?” , neoprotestanţilor nu le mai rămân prea multe motive scripturale.Întrucât au separat botezul de credinţă de procesul convertirii şi al primirii mântuirii şi nu pot folosi multele pasaje din scriptură care fac referire la scopul botezului prin prisma acestei strânse legături, ei spun că botezul trebuie făcut din două motive:
1.Pentru că este o poruncă a Lui Hristos
A împlini porunca lui Hristos este desigur un scop nobil şi de admirat , dar să nu uităm că Isus nu a poruncit botezul doar ca să ne vadă bălăcindu-ne în apă la ordinul Său ci pentru că el a atribuit botezului scopuri precise.Pentru că neoprotestanţii nu recunosc cele două scopuri principale pe care chiar Isus le atribuie botezului ,convertirea la creştinism (Matei 28:29) şi primirea mântuirii (Marcu 16:15-16) este incorect şi contradictoriu să susţină că împlinesc porunca Sa.Isus a poruncit un anumit fel de botez şi avem dreptul să pretindem că-I respectăm porunca doar dacă practicăm acel botez care urmează în totul voia Sa.Ei practică un botez diferit în scopuri de cel poruncit de Isus şi ca urmare este incorect să pretindă oamenilor să primească botezul lor ca fiind cel poruncit de Hristos.
2.Pentru a mărturisi public înaintea lumii că ţi-au fost iertate păcatele şi că acum eşti deja al Lui Hristos.
Am arătat deja că niciun convertit din Fapte nu primise iertarea păcatelor înainte de botez ci prin botez şi de asemenea că la 1 Petru 3:21 nu se afirmă nicidecum că botezul este o mărturie înaintea lumii cum se răstălmăceşte de obicei pasajul ci înaintea Lui Dumnezeu.Niciun convertit din biblie nu s-a botezat ca să arate lumii că a fost iertat în trecut ci tocmai pentru a primi iertarea păcatelor şi pentru a deveni creştin. Practic nu este nici un verset din scriptură care să susţină scopul pe care neoprotestanţii îl atribuie botezului.Din nou ne întrebăm: cum rămâne cu “Sola Scriptura”? unde se regăseşte biblia în învăţăturile lor cu privire la scopul botezului?
Totuşi trebuie să recunoaştem că botezul are un impact puternic asupra comunităţii în care trăim şi când cineva face public faptul că s-a botezat este văzut de cei din jur ca fiind o persoană ce a luat un angajament decisiv faţă de o ideologie sau un grup religios.Nu întâmplător botezul este considerat de neoprotestanţi o mărturie publică şi un criteriu de membralitate.Numai că a fi membrul unui astfel de grup religios presupune asumarea tuturor dogmelor pe care le are confesiunea respectivă.De exemplu cine este botezat la Biserica Adventistă De Ziua Şaptea îşi ia implicit angajamentul să ţină sabatul să respecte restricţiile alimentare , practic să respecte toate cele 27 de puncte ale crezului lor, cine se botează la Biserica Penticostală îşi asumă toate doctrinele inclusiv învăţătura specifică a lor cu privire la Duhul Sfânt..ş.a.m.d. Astfel botezul este deturnat de la scopul său iniţial de a ne plasa în Hristos şi de a ne da o identitate unică ca şi creştini şi este folosit ca o etichetă confesională a diferitelor grupuri religioase mai vechi sau mai noi desprinse din creştinism.
Singura concluzia care se poate trage cu privire la botezul învăţat şi practicat de neoprotestanţi este că deşi ca formă este asemănător cu cel biblic este total diferit ca motivaţie şi scop şi astfel nu poate fi singurul botez despre care scrie Pavel la Efeseni 4:5 şi care a fost practicat de creştinii primului secol.
Încheiere: “Fraţilor ,ce să facem?”
Întrebarea pe care au pus-o ascultătorii lui Petru din ziua cincizecimii e încă actuală fiind pe buzele multora şi în zilele noastre.Confuzia produsă de existenţa atâtor denominaţiuni creştine cu tot atâtea căi de mântuire şi tot atâtea botezuri ne face să ne întrebăm ce este de făcut.În timp ce Noul Testament ne oferă “un singur botez” un model unic care poate fi înţeles ,identificat şi reprodus identic confesiunile ne oferă fiecare propria variantă prezentată ca fiind “cea adevărată”.
Putem să alegem unul din multele botezuri confesionale ,care credem noi este mai bun sau mai potrivit sau putem alege botezul unic poruncit de Hristos şi practicat de primii creştini sub călăuzirea apostolilor.
“Este un singur Domn, o singură Credinţă, un singur Botez”
Încheiere: “Fraţilor ,ce să facem?”
Întrebarea pe care au pus-o ascultătorii lui Petru din ziua cincizecimii e încă actuală fiind pe buzele multora şi în zilele noastre.Confuzia produsă de existenţa atâtor denominaţiuni creştine cu tot atâtea căi de mântuire şi tot atâtea botezuri ne face să ne întrebăm ce este de făcut.În timp ce Noul Testament ne oferă “un singur botez” un model unic care poate fi înţeles ,identificat şi reprodus identic confesiunile ne oferă fiecare propria variantă prezentată ca fiind “cea adevărată”.
Putem să alegem unul din multele botezuri confesionale ,care credem noi este mai bun sau mai potrivit sau putem alege botezul unic poruncit de Hristos şi practicat de primii creştini sub călăuzirea apostolilor.
“Este un singur Domn, o singură Credinţă, un singur Botez”
Comentarii
Lavinia